
(c) Fundatia "George Manu", 2001-
|
Horia Sima
MARI EXISTENTE LEGIONARE
Editura Imago, Sibiu, 2000
|

|
Prezentam în acest volum - splendid
creionate - o serie de figuri legionare care au straluminat, în vremea lor,
firmamentul Miscarii si au semnalat, prin capacitatea, credinta si
integritatea lor morala, drumul destinului românesc.
Aceste persoane, nobile prin efortul depus de-a lungul vietii, prin
experienta si întelepciunea lor, au fost îndrumatori pentru generatile din
acele timpuri care i-au ascultat si urmat si carora le-a limpezit sensul
existentei si a rosturilor lor în viata.
Comandantul Miscarii Legionare, Horia Sima, cu penita lui harnica si
înzestrata, îi scoate la lumina, plasmuindu-i din amintirile sale, încercând
sa patrunda în sufletul lor si sa descifreze cauzele ce i-au determinat
sa-si îndrepte pasii pe drumul Legiunii Arhanghelul Mihail, dat fiind ca
aproape toti erau oameni cu stare, cu rosturile vietii împlinite, iar
Miscarea Legionara nu le oferea decât riscuri. Ei bine, numai chemarea
nationala si dragostea de tara i-au urnit pe acesti oameni, aruncându-i în
iuresul politic al anilor dintre cele doua razboaie, luptând si suferind
alaturi de generatile tinere de atunci.
Primul care se perinda prin fata nostra este eminentul profesor Nae Ionescu,
omul care a modelat o întreaga serie de intelectuali români de baza pe care
i-a propuslat în circuitul mondial al valorilor culturale. El este
caracterizat de Horia Sima ca “cea mai ascutita inteligenta a poporului
român de la Eminescu încoace”.
Apare din negra timpului si martirul Sterie Ciumetti de care, într-un moment
foarte periculos pentru întregul edificiu al Miscarii Legionare, a depins
salvarea acesteia si chiar viata Capitanului. Cu ce pret? Al asasinarii lui.
Se ridica în ochii nostri falnica figura a Generalului
Cantacuzino-Granicerul, eroul din razboiul nostru de întregire, vlastar “din
aristocratia pamânteana, care “dintr-un impuls spontan a îmbratisat drumul
Legiunii cu credinta si ardoarea Cavalerului”. Cât a trait a aparat cu
înversunare Miscarea si a fost “paratraznetul politic al Capitanului”.
Din neantul mortii lui timpurii se înfiripeaza figura blânda a lui Corneliu
Georgescu, Comandant al Bunei-Vestiri, “exemplu uman care traia pe culmine
istoriei nationale”.
Iata-l si pe Generalul Petrovicescu, “omul corect, patriotul fara prihana,
militarul fara pata”, care în anul 1934, dându-si seama de miselia ce se
pregatea pentru anihilarea Miscarii Legionare este iluminat, ca Saul pe
drumul Damascului, si din procuror-acuzator al Miscarii devine aparatorul si
sustinatorul ei. Îi va urma destinul pâna la disparitia lui în închisorile
comuniste.
Cum nu? Se prezinta la apelul memorialistic al Comandantului si Vasile
Marin, eroul câmpurilor de lupta anticomunista de la Majadahonda, creier de
lux care, pâna la întâlnirea cu Miscarea Legionara “a trait în lumea
speculatiilor teoretice si a unui anumit mediu conformist burghez”, dar pe
care l-a parasit convertindu-se la “nationalismul faptei”, ce l-a condus
pâna la a-si da viata în slujba acestei teze.
Îl întâlnim în aceste pagini pe Profesorul Traian Braileanu, acest “fauritor
al unui nou univers de valori românesti”, dascal iubit al multor generatii
de tineri români carora pe lânga îndoctrinare lor profesionala le dadea
îndemnul: “Fiti nationalisti fanatici, neînduprelati; striviti în germene
încercarile de a provoca la noi revolutia comunista…” Asa erau dascalii
generatiilor nostre. O, tempora!
Iata-l, aparând din filele lui Horia Sima, cu pieptul distrus de schive, pe
aparaturul lui Hristos, Ionel Mota, cazut si el la Majadahonda alaturi de
Vasile Marin, ca noi cruciati ai Domnului. Mota, omul ce “atinsese zenitul
perfectiunii legionare”, pe care însusi Capitanul îl considera singurul
legionar desavârsit, restul - inclusiv el - se aflau numai pe drumul ce
ducea spre acea perfectiune umana pe care o preconiza Corneliu Zelea
Codreanu. Din starea acestei perfectiuni la care ajunsese, Mota nu a putut
privi nepasator cum “se tragea cu mitraliera în obrazul lui Hristos”, si s-a
aruncat în lupta ca sa-l apere si sa moara pentru el.
Ultimul din aceasta minunata serie de portrete este al Parintelui Mota, acel
“model de preot…icoana adevaratului preot”, care si-a împletit sublim
vocativa preoteasca cu patriotismul românesc pentru care a militat curajos
si apoi a suferit într-un stat nepasator ce-si persecuta neghiob, eroii.
Din pacate seria minunatelor portrete legionare pe care Horia Sima le scoate
din sertarele amintirilor sale si ni le înfatiseaza si noua cu caracterizari
pertinente si un stil clar, curgator si maestrit, se opreste aici.
Activitatile lui multiple, framântarile necontenite pentru înjghebari de
fronturi anticomuniste în exil, l-au su stras de la nobila sarcina pe care
si-o luase de a da viata unor “Mari existente legionare”, pe care ne-o
anunta în felul urmator:
“Sub acest titlu vom publica în fiecare numar al buletinului nostru o
serie de portrete legionare, luate din panteonul de eroi si martiri ai
Legiunii. Aceste articole nu au pretentia de a fi schite biografice, ci
esenta lor va consta într-o scurta caracterizare a sacrificiului celor
disparuti. Exista o felurime de motive, de puncte de placare, de conceptii,
care au determinat la un moment dat pe cineva sa apuce drumul spinos al
Legiunii, dar toate aceste îndemnuri subiective au avut un punct de
convergenta, s-au adunat la o vatra comuna, ideea de jertfa pentru o ordine
de valori care depaseste viata individului.
Cu aceste evocari, urmarim doua scopuri: sa aratam ce transformari profunde,
poate sa provoace în sufletul omenesc Miscarea Legionara, iar, în al doilea
rând, de a lamuri rolul acestor oameni exceptionali în istoria Legiunii.
Unii au marcat cu personalitatea lor un moment hotaritor din trecutul
nostru, altii au salvat Miscarea dintr-o situatie dificila, altii au creat o
stare de spirit, care s-a perpetuat si a dat roade, iar altii, în sfârsit,
au statuat un exemplu cutremurator de tinuta legionara. Elementul biografic
nu reprezinta în aceste portrete decât cadrul strict indispensabil pentru a
fixa semnificatia jertfei lor.”
Recomandam cu caldura aceste pagini tuturor Românilor si mai ales
tineretului tarii noastre, pentru a se patrunde de framântarile nationale
ale unor aristocrati ai gândirii si faptelor românesti, îndrumatori de
generatii întregi.
Generatiile, este drept, se perinda, aluneca una dupa alta de-a lungul
timpului istoric, dar fiecare dintre ele au niste particularitati deosebite,
specifice lor, care sunt plasmuite din aceeasi substanta spirituala a
neamului nostru. Cunostinta lor este necesara caci particularitatile sumate
duc la construirea unicitatii nationale.
N.R. |