Permanente

An XII. Nr 6- iunie 2009

O zi a vestirii

de Bogdan Munteanu

Dar legionarii s-au întors întotdeauna la icoanã. Au suferit si au plãtit, nu numai pentru pãcatele lor, ci pentru pãcatele întregului neam. Credinta lor avea o dimensiune  colectivã, trecea în mod generos dincolo de aspiratia îngustã a unei mântuiri individuale. Era vestirea  unei viitoare mântuiri a întregului neam. Era o stare de spirit bazatã pe dragoste si jertfã, mergând la esenta credintei, dincolo de formele ei exterioare. Însusi Ion Mota spunea cã nu amãnuntele teologice sunt pe primul plan, cãci “mãsura crestinãtãtii noastre” nu o poate da altceva decât jertfa.

..continuare

de Horia Sima

Noi nu avem nimic din ce au ei ca sã ne putem mãsura cu comunismul, nici bogãtii, nici armate, nici cel putin un punct de sprijin, un cât de modest ajutor în acest Occident opulent, dar rece, egoist si închistat în materialism. Posedã, în schimb, un bun infinit mai mare: constiinta curatã în fata Atotputernicului, în lupta noastrã de 50 de ani. Avem multumirea si mândria cã n-am acceptat niciun compromis cu inamicul si ne-am mentinut intactã lealitatea fatã de Hristos.

..continuare

de  Gheorghe-Gavrilã Copil 

Se poate dovedi cã Eminescu a fost scos din viata socialã prin tratamentul medicamentos abuziv, administrat cu premeditare?! Da, prim mãrturiile celor care au fost supusi uni tratament similar. Compromisi în fata colegilor de serviciu, în fata familiei, rudeniilor, cunoscutilor. Persoanele supuse unui astfel de tratament, desi printre noi, sãnãtoase, au evitat, sau evitã sã facã mãrturiile necesare, poate de teama de a nu reactiva convingerile celor care i-au crezut nebuni. Si-i mai cred. Cu acelasi efect de a fi scosi si azi din viata socialã. Altii au rãmas cu dezechilibrãri pe planul sãnãtãtii, pentru tot restul vietii lor. In Arhivele securitãtii, acum la CNSAS, se gãsesc datele necesare pentru cercetãri, analogii, similitudini cu situatia lui Eminescu.   

..continuare

Eroi, martiri, mãrturisitori

de Ioan Dunca

 Este mult mai amarã constatarea cã, astãzi, când pretindem cã suntem liberi, se face tot ce se poate – si se poate din pãcate mult – pentru a ni se desfigura istoria. Asa cum a fost ea, îmbibatã de sânge, victorii, înfrângeri si trãdãri, dar istoria noastrã! Asa cum a fost! Dar mai ales, pentru a ne face sã uitãm, aruncându-ne trecutul cu oamenii de valoare – câti au fost! – în derizoriu. Sã-i uitãm nu numai pe eroii si martirii din veacurile precedente, luptãtori pentru Neam si Tarã si Credintã, cât mai ales pe cei recenti. Si, Doamne, multi sunt! Stiuti si mai ales nestiuti, persoane marcante – dupã niste criterii pe care nu le înteleg – si anonimii uitati de mai toti si pe care nu-i consider mai putin importanti decât persoanele marcante. Oameni „de rând” sau fosti demnitari, tãrani sau înalti prelati, toti cei care cu simplitate au mers pânã la capãt! La acel capãt, pe care-l percepem ca sfârsit de viatã. Lumeascã!    

..continuare

cititi numarul integral -

(pentru versiunea pdf comprimata apasati aici)

cititi numarul anterior