Sub scut divin

Motto: (Preotul Dimitrie Bejan, in discutie cu un tanar, impresionat de modul de gandire al acestuia)

"-Sunteti legionar?

-Incerc, ma caznesc sa devin.

-Am inteles acum.

-Vor intelege toti romanii, la vremea secerisului."

Ziua de 25 Martie e ziua Marii Biruinte a ostilor ceresti si a celor pamantesti supuse Preainaltului, impotriva cetelor pagane. E ziua in care Preacurata, culmea smereniei omenesti, consimte Zamislirea. "Fie mie dupa cuvantul Tau!" - cuvinte ce au zguduit iadul, cu toate ale sale. Era poate ultima nadejde a Intunericului, ca Fecioara va refuza, ori va amana cel putin, venirea Luminii. Si-apoi totul a urmat voia Domnului...

Dupa aproape 2000 de ani, un alt Arhanghel vestea ceva. Era taramul flacailor cu "inimi mari de domn" si a "padurilor de argint". Dupa ani de batjocura si rastignire, un codrean iesi dintr-insele. "Sa readucem Cerul deasupra Romaniei", parea a spune. Si iarasi Intunericul s-a ingrozit. "Fost-a om trimis de la Dumnezeu. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina" (Ioan, 1,6; 1,8). Era 24 iunie, ziua nasterii lui Ioan Botezatorul, despre care aminteste Apostolul. Totodata, ziua nasterii Legiunii Arhanghelul Mihail. Legiunea Arhanghelul Mihail? Cutremuratoare cuvinte. Cum? Aici, pe pamant, la noi? Noi - prapaditii, rastignitii, batjocoritii, umilitii, piatra pe care au nesocotit-o zidarii? Da. Un sutas, intr-o zi de sarbatoare, cheama neamul la Inviere. Si-l urmara crestinii: la Nunta, propovaduire, tamaduire, sarbatoare, in ispite, lanturi, bice, palme, "porfira mincinoasa", piroane, suliti, moarte, s-apoi... lepadare unii, Inviere ceilalti.

Sortii decid ca pe meleagurile dacilor nemuritori sa vesteasca Cuvantul Apostolul Andrei. Sortii decid? Adica intamplarea? Nici pe departe. Era cel dintai chemat. Ii va fi fost foarte usor, caci Romanii cu zeii lor n-aparusera inca prin partile noastre. Cu lacrimi si-n Duh Sfant il vor fi ascultat. Si vor fi spus si ei, ca si Andrei odinioara: "Am gasit pe Mesia" (Ioan, 1,41). Era primul ce se umplea de bucuria credintei si care credea fara a i se prezenta o minune. Deci smerenie, umilinta, insetare dupa noile invataturi (il numeste "Invatator" pe Iisus si sta toata ziua cu Dansul dupa Botez). Sa fim si noi, romanii, oare, primul dintre neamuri care la Invierea cea Mare sa ne umplem de bucurie?

Un lucru este sigur: cel care a reincrestinat neamul romanesc si a produs cea mai profunda revolutie morala in sanul acestuia, Corneliu Codreanu, avea sa fie martirizat in aceeasi zi in care Sf. Ap. Andrei fusese rastignit. Intamplari? Poate-n lumea democratiei, nu si-n crestinism.

Pentru a ne cunoaste mai bine structura noastra sufleteasca ar trebui, poate, sa fim mai atenti la caracteristicile personalitatii Sf. Apostol, care-l deosebeau de ceilalti apostoli. Caci, odata ce Dumnezeu a hotarat ca dansul care primise primul Lumina sa ne-o vesteasca si noua, inseamna ca sunt insusiri comune intre Sf. Apostol si neamul nostru. Tocmai acest fapt de a fi primul ce L-a descoperit cu "ochii lumesti", poate spune foarte mult despre felul nostru de a fi, al romanilor. "Unde locuiesti, Invatatorule? " intreaba Andrei. "Veniti si veti vedea" -raspunde Iisus.

In istoria Legiunii, ziua de 6 septembrie ne pune iarasi pe ganduri. In vremuri extrem de grele pentru tara, cand totul parea pierdut, minunea Mai-Marelui Voievod se repeta. Horia, nu cel tras pe roata, dar aflat tot sub grija Preabunului, este cel chemat s-o aduca. E singura zi din calendar in care este mentionata una din minunile Arhanghelului Mihail. Cea din Colose. "Arhanghelul ne-a ajutat" s-a dovedit a fi astfel nu numai un vers dintr-un cantec legionar.

S-a crezut a fi a Biruintei. Nimeni nu si-a inchipuit cat de mare e puterea diavolului. N-a fost decat o victorie si-o minune, printre altele, necesara temporar neamului. Adevarata Biruinta, cea care va bine-vesti o era noua in istoria neamului este de neoprit, caci temelia este pe stanca facuta. Ramane o problema de timp. Previziunile Capitanului ne cutremura, dar in acelasi timp ne umplu si de o mare nadejde. Sunt cuvinte parca spuse atunci la 6 septembrie 1940: "Miscarea Legionara este ca un cires care a inflorit inainte de vreme. Va da inghetul peste el si florile lui vor cadea la pamant inghetate. Dar tot intr-o zi de primavara, ele vor inflori".

Si-apoi, acel 6 septembrie era un inceput de toamna, nu de primavara.

Ziua de Buna-Vestire, 25 Martie, atat de indragita legionarilor, este singura zi de intensa semnificatie crestina ce nu are inca un corespondent de aceeasi intensitate in istoria romanilor, sortiti parca numai lacrimilor.

Insa, la plinirea vremii, "la vremea secerisului", vor intelege cu totii minunea. Doar ca atunci, numai unii se vor bucura.

Sile Iordache

("Permanente", martie 1999)

[Acasa] [Inapoi] [Contact]