Ultima actualizare: 

30-07-2008

 

Arhiva

2007

2006

(c) Fundatia "George Manu", 2001-

 

20 iulie 2008

Manastirea Sambata: Comemorarea luptatorilor anticomunisti din muntii Fagaras
Peste 400 de persoane au participat, duminica 20 iulie, pe un soare torid, la traditionala comemorare a luptatorilor in Rezistenta armata anticomunista din Muntii Fagarasului si a liderului acestora, Ion Gavrila Ogoranu. Actiunea a fost organizata de Partidul "Pentru Patrie", Fundatia "Ion Gavrila Ogoranu" si Fundatia "George Manu".

Deschisa prin slujba crestina a pomenirii sufletelor eroilor anticomunisti oficiata de un sobor de preoti, ceremonia a continuat cu predica rostita de renumitul duhovnic ortodox, parintele Teofil Paraianu. Au continuat preotii Ioan Bogdan de la Sibiu (greco-catolic) si Alexandru Capota de la Galati (ortodox), ambii fosti detinuti politici si luptatori in rezistenta anticomunista. Doctorul Teofil Mija, de la Brasov, fost combatant in rezistenta armata anticomunista, a citat din Testamentul lui Ion Gavrila Ogoranu, evocand momente dramatice ale luptei de rezistenta. Coriolan Baciu, vicepresedinte al Partidului "Pentru Patrie", s-a oprit asupra recent editatului roman "Iuda", scris de Ogoranu in munti, in timpul Rezistentei, cazut in mainile Securitatii si recuperat sub forma de microfilme dupa 1990 de la CNSAS.

Florin Dobrescu, secretarul general al PPP, a aratat ca Gavrila Ogoranu a continuat lupta sa dupa 1989, prin implicarea activa in realitatea social-politica a tarii, transmitand celor prezenti un apel la continuarea promovarii idealurilor pentru care cei comemorati s-au jertfit.
Intreaga asistenta a intonat "Imnul luptatorilor cazuti".

Biroul de presa al Partidului "Pentru Patrie"
ppp1993@gmail.com
tel. 0722.749.249
 

21 iunie 2008

Manifestari comemorative la aniversarea infiintarii Legiunii

Implinirea a 81 de ani de la intemeierea Legiunii Arhanghelul Mihail a fost marcata de Fundatia "George Manu", sambata, 21 iunie 2008, prin prezenta a cca 100 de membri si simpatizanti ai acestei organizatii in cimitirul satului Tiganesti, din comuna Ciolpani, jud. Ilfov, langa mormintele celor doi comandanti ai Bunei-Vestiri si intemeietori, alaturi de Corneliu Zelea Codreanu, ai Miscarii Legionare.

In spiritul traditiei crestin-ortodoxe, un sobor alcatuit din doi preoti a oficiat o slujba de pomenire a intemeietorilor Legiunii, precum si a tuturor legionarilor cazuti in lupte sau morti in credinta legionara.

A vorbit parintele Ioan Pascale, care a evocat spiritul legionar asa cum l-a cunoscut sfintia sa prin intermediul unor colegi de seminar, care erau FDC-isti si care au platit cu ani de temnita ori chiar cu viata in timpul dictaturii antonesciene si a celei comuniste.

Ulterior, intreaga asistenta s-a deplasat pe DN1, pe liziera padurii tancabesti, la locul unde, in 30 noiembrie 1938, Corneliu Codreanu a fost asasinat, alaturi de alti 13 camarazi, unde parintele Ioan Pascale a oficiat o rugaciune pentru cei cazuti in numele Invierii Neamului Romanesc. S-au intonat Imnul legionarilor cazuti si Imnul Tineretii Legionare.

O reprezentanta a Mediafax a realizat un fotoreportaj despre acest eveniment.

12 aprilie 2008

MANIFESTATIE PENTRU BASARABIA IN PIATA UNIVERSITATII

Fundatia “George Manu” a protestat impotriva mentinerii consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov

Circa 100 de membri si sustinatori ai Fundatiei “Prof. George Manu” au manifestat sambata, 12 aprilie 2008, in Piata Universitatii din Bucuresti impotriva mentinerii consecintelor Pactului Ribbentrop-Molotov in teritoriul romanesc dintre Prut si Nistru.

Florin Dobrescu, secretarul general al Partidului “Pentru Patrie” s-a adresat celor prezenti, exprimandu-si satisfactia fata de pozitia Romaniei in noul context geopolitic, confirmata in timpul Summitul NATO de la Bucuresti, acela de pivot al stabilitatii geostrategice in zona Marii Negre, context deosebit de favorabil unei apropieri reale a Bararabiei de Patria-Mama. Dobrescu a afirmat ca pactul incheiat in 1939 de cei doi criminali – Stalin si Hitler – este nul de drept, iar mentinerea consecintelor sale trebuie sa fie consfintita de actualii conducatorii ai lumii. “Nu vom renunta niciodata la drepturile noastre asupra pamantului dintre Prut si Nistru”, a spus Florin Dobrescu, care a rememorat jertfele date de poporul roman in gulagul sovietic, in inchisorile comuniste si in rezistenta anticomunista din munti.

Profesorul Mircea Nicolau, presedintele Fundatiei “George Manu”, unul din liderii Rezistentei Nationale Anticomuniste si detinut politic timp de 22 de ani, afisand un spirit mai degraba tineresc, in ciuda varstei de 93 de ani, si-a manifestat indignarea cu privire la lipsa de receptivitate a societatii romanesti fata de o manifestare cu atare semnificatii nationale. D-sa si-a afirmat insa nadejdea in puterea lui Dumnezeu, care se va indura de poporul roman, in ciuda apatiei manifestate in societatea noastra, si va crea cadrul favorabil unitatii natiunii romane de pretutindeni.

Doctorul Iosif Niculescu, la randul sau fost detinut politic anticomunist, a sustinut drepturile romanesti asupra provinciei Basarabia, invocand atat argumente de ordin istoric, cat si de drept international. Doctorul Niculescu a afirmat ca asezarea poporului roman in aceasta zona si functia sa de pavaza a civilizatiei europene in fata invaziilor spiritului asiatic apartin vointei divine, d-sa condamnand testamentul expansionist al lui Petru cel Mare, continuat de comunismul sovietic, prezentand ca ridicola pretentia imperialismului rus de a crestina o Europa care era deja crestina de 1000 de ani.

Cei prezenti la manifestatie au scandat: “Basarabia – pamant romanesc”, “Jos cizma de pe Basarabia!” si “Unitate nationala!”. Tineri dar si veterani ai luptei nationale anticomuniste au purtat drapele tricolore si bannere pe care erau scrise lozinci contra mentinerii efectelor pactului Ribbentrop-Molotov.

Relatare: Florin Dobrescu

 

19 ianuarie 2008

MOTA SI MARIN COMEMORATI LA BUCURESTI
Ionel Mota si Vasile Marin, cei doi martiri cazuti in apararea Crucii si civilizatiei europene, in urma cu 71 de ani, pe pamantul Spaniei, au fost comemorati sambata, 19 ianuarie 2008, la Bucuresti, in cadrul unei ceremonii religioase, in cadrul careia a fost pomenit, de asemenea, profesorul Vasile Christescu, seful comandamentului legionar de prigoana, asasinat de politia politica a dictaturii carliste, la 26 ianuarie 1939. Tot cu aceasta ocazie au fost comemorati si legionarii olteni, cazuti in cele 3 dictaturi ale veacului trecut ori stinsi in temnitele comuniste si antonesciene.
Ceremonia a cuprins oficierea Sfintei Liturghii, traditionala slujba a parastaselor, dupa care a luat cuvandul dl. dr. Iosif Niculescu, fost detinut politic timp de 20 de ani, care a evocat personalitatile celor comemroati, prezentand succint numeroasei asistente si contextul istoric al razboiului civil din Spania, in care comunistii, alimentati financiar si militar de Rusia lui Stalin via Franta socialistului Leon Blum, batjocoreau sfintele icoane, daramau bisericile, omorau preotii si necinsteau calugaritele. Atrocitatile savarsite de comunisti la adresa Bisericii si populatiei civile au fost motivele care l-au determinat pe Ionel Mota, intemeietor alaturi de Corneliu Z. Codreanu, al Legiunii Arhanghelul Mihail, sa se inroleze voluntar in armata nationala a generalului Francisco Franco, in cadrul unei echiope de 7 legionari, avand in frunte pe generalul Zizi Cantacuzino.
 

Se tragea cu mitraliera in obrazul lui Hristos! Se clatina asezarea crestina a lumii! Puteam noi sa stam nepasatori? spune Ionel Mota in Testamentul catre parintii sai. Si continua: "Eu asa am inteles datoria vietii mele. Am iubit pe Hristos si am mers fericit la moarte pentru El!"
Vizionarismul lui Mota a fost unul profetic: el intelegea ca atrocitatile din Spania se vor petrece si in Romania, in situatia instaurarii si aici a dictaturii comuniste.Realitate gustata ulterior de noi toti, din nefericire, cu consecinte inca resimtite la toate nivelurile societatii romanesti. El a trait idealul Unitatii Europei civilizate si l-a marturisit prin insasi moartea sa. Un model de solidaritate europeana si ecumenicitate crestina asupra caruia se cuvine, credem, sa se aplece astazi oficialii Europei unite si clericii bisericilor deopotriva.

Relatare
Florin Dobrescu

Majadahonda 2008

Locul unde acum 71 de ani cădeau pentru apărarea crucii legionarii Ion Mota si Vasile Marin este un pământ sfintit prin jertfă de sânge. Participantii români si spanioli de la comemorarea tinută pe 13 ianuarie 2008 la Majadahonda au avut acum, poate mai mult ca niciodată, revelatia acestui fapt. Este bine stiut că fortele întunericului sunt stârnite neîncetat de puterea acestui loc dominat de simbolul crucii. Fără odihnă, mânate de o ură neîmpăcată, acestea încearcă să-l profaneze în toate felurile, prin mâna unor oameni care si-au vândut sufletele.

Comemorarea din acest an s-a tinut astfel în fata unui monument însângerat. Căci pentru toti cei de fată, rosul care fusese aruncat spre a murdări fatada monumentului nu era culoarea comunistă, a celor care urăsc crucea si pe Hristos si împotriva cărora s-au ridicat fără preget si legionarii români. Nu. Monumentul a sângerat de această dată si el, la fel ca trupurile celor doi martiri. Într-o zi rece, dar calmă si însorită, în loc de tulburare la vederea acestei noi blasfemii, peste întreaga asistentă s-a asternut o pace solemnă. Era deferenta si respectul pentru sângele vărsat în acel loc, a cărui semnificatie s-a revelat acum cu o putere sporită.

A început slujba parastasului în memoria lui Ion Mota si Vasile Marin oficiată de preotii Alexandru Capotă si Mircea Bejenar.

După care, ultimul dintre acestia a purces cu pasi hotărâti, tinând într-o mână vasul cu agheazmă si în cealaltă busuiocul, la sfintirea întregului loc. La alungarea diavolilor rosii cu puterea harică a apei. A început cu monumentul si a continuat cu întreaga asistentă, asupra căreia s-a revărsat din senin o ploaie cu adevărat cerească. Odată cu ea s-au revărsat în suflete credinta si speranta că puterile divine vor iesi mereu biruitoare în fata fortelor răului.

Cuvântările care au urmat, desi fuseseră pregătite anterior, s-au suprapus în chip desăvârsit peste acest sentiment încercat de multi dintre cei prezenti si au pus problema în mod explicit.

În cuvântul rostit de autorul rândurilor de fată s-a arătat că, desi astăzi nu se mai trage cu mitraliera în chipul lui Hristos, ura înversunată împotriva sa a rămas aceeasi ca pe timpul lui Mota si Marin. Atâta doar că armele de luptă ale vremurilor noastre nu mai pot fi decât cele spirituale. Numai păstrând viu si actualizând mereu acest chip în sufletele noastre, putem apăra cu adevărat si duce mai departe valorile si idealurile pentru care s-au jertfit cei doi mucenici.

 

A urmat cuvântul rostit de Blas Pińar, liderul nationalistilor spanioli din cadrul “Fuerza Nueva”, care cu forta sa oratorică neegalată a tinut o adevărată lectie de teologie a istoriei. Tenebrele care acoperă în mod repetat acest loc nu au consistentă. Ele sunt mereu risipite de verticala crucii care tâsneste din pământul sfintit, lăsându-l să fie inundat de un val de lumină. Jertfa care a marcat acest loc a însemnat totodată o biruintă asupra întunericului mortii, asa cum se întreabă si Sf. Apostol Pavel: “Unde-ti este, moarte, boldul?”

Ceea ce comemorăm aici, an de an, recapitulează de fapt înfruntarea dintre fortele binelui si ale răului care frământă întreaga lume, de la Facere la Apocalipsă. E vorba de înclestarea dintre orânduirile diavolesti, bazate pe negarea spiritului si prin exacerbarea hedonismului si a libertătii de a păcătui, si orânduirea bazată pe valorile crestine. E lupta dintre “civitas diaboli” si “civitas Dei”. Iar în această luptă, într-un moment crucial al ei, legionarii Ion Mota si Vasile Marin au dat prin jertfa lor o pildă cutremurătoare întregii lumi. Cuvântarea lui Blas Pińar s-a sfârsit printr-o adevărată închinare care a miscat întreaga asistentă prin sinceritatea, emotia si puterea cu care a fost rostită: “Multumim, Ion Mota si Vasile Marin! Multumim, Corneliu Zelea Codreanu! Multumim, ROMÂNIA!”.

 

E o mărturisire tulburătoare, care confirmă încă odată capacitatea neamului românesc de a dărui si altora din preaplinul său sufletesc. “Hristos este acelasi în Spania ca si în România”, spunea Ion Mota înainte de a pleca la luptă. E o deschidere curajoasă, un ecumenism adevărat, izvorât dintr-o dragoste autentică, care sparge canoanele teologice. Jertfa lui Ion Mota si Vasile Marin pe pământ spaniol este o piatră de temelie în multe privinte. După o formulare spontană a Părintelui Iustin Pârvu, aceast loc al jertfei lor reprezintă “inima si plămânii Ortodoxiei ecumenice apusene”. O formulare insuflată cu sigurantă de sus, într-o clipită de gând. Primii care au priceput semnificatia acestei jertfe sunt spaniolii, desigur cei atasati de valorile crestine. Dar pentru noi românii, ea deschide si alte drumuri, care poate într-o zi vor fi întelese si ele de întreaga crestinătate. Ion Mota si Vasile Marin au apartinut unei generatii de cruciati care au plecat să-L apere pe Hristos cu arma în mână, mânati de o credintă imensă si curată, care le inunda sufletele. Ei sunt primii mucenici pentru Hristos în lupta cu diavolul rosu. Ceea ce a urmat însă în România, în temnitele comuniste, întrece orice închipuire. Armele împotriva satanizării nu mai puteau fi decât cele duhovnicesti, orice altă luptă fiind imposibilă. Cei care au iesit învingători în această luptă poartă numele de “sfintii închisorilor”: fie că au ajuns la cununa muceniciei de pe cele mai înalte culmi ale trăirii crestine, fie că au supravietuit prin pronie divină, pentru a depune mărturie. Această mărturie va trebui adusă într-o zi în fata întregii lumi si, cu ajutorul lui Dumnezeu, ea va fi înteleasă asa cum se cuvine. Căci si “sfintii închisorilor”, la fel ca si Mota si Marin, pe ale căror urme au păsit ei, au ceva de dăruit întregii lumi din preaplinul dragostei si al trăirii lor. Dar, mai presus de orice, acestia toti veghează de acolo, din vesnicia iubirii dumnezeiesti în care se află, asupra destinului întregului Neam Românesc. În fata acestei realităti, unde mai este locul lamentatiilor, al deplângerii eternului nostru ghinion istoric, al pesimismului si al disperării conditiei de român? Unde, atunci când un gest curat plecat din elanul câtorva tineri români a reusit să atragă peste multe decenii, aceste cuvinte, spuse din toată inima:“Multumesc, România!”?

Bogdan Munteanu