
(c) Fundatia "George Manu", 2001-
|
Osanditi la nemurire
preluare dupa cartea "Osanditi la nemurire" de Petru Bunacalea si
Andrei Calcea, concernul "Presa", Chisinau 1999
Pleoapa trecutului tresare, ascunzandu-si lacrima si nu lasa uitarea sa se
cearna peste ceea ce a ramas in istoria romanilor din Basarabia -
blestematul an 1940 - 1941.
Asa-zisa "eliberare sovietica" incepuse cu jafuri, distrugeri, pradarea
pravaliilor, spargerea beciurilor, dezordini si incaierari sangeroase. Apoi
Puterea Rosie a procedat la arderea cartilor sfinte, inchiderea si
pangarirea bisericilor. "Corbii negri" - dubele bolsevicilor - erau
incarcate cu romani, care urmau a fi deportati in Siberii de ghiata.
Elementele sovine organizau mitinguri pazite de soldati.
Cu toate acestea flacara romanismului in Basarabia nu s-a stins niciodata.
La rasaritul strabunei Moldove au ramas tineri cu credinta in Dumnezeu si
dragostea de Neam. Din randurile lor faceau parte tinerii patrioti din
Orhei, oras situat pe malul raului Raut in centrul Basarabiei, de unde, spun
vechile hrisoave, Stefan cel Mare recruta ostenii sai cei mai viteji -
arcasii orheieni.
In inima acelor tinere vlastare romanesti, elevi ai Liceului "Vasile Lupu",
s-a aprins lumina demnitatii nationale, care i-a adunat in ceea ce
NKVD-istii numeau "organizatia ilegala antisovietica a tineretului studios
Majadahonda" din judetul Orhei (Dosar penal nr. 2233 vol.V p. 1442), scopul
propus sa-l realizeze era neadmiterea pangarirei Basarabiei de catre urgia
comunista si Unirea cu Patria Mama.
In prima duminca a lunii octombrie din 1940, in padurea de la marginea
Orheiului a avut loc una din cele mai importante adunari ale ilegalistilor,
la care au participat si fostele eleve ale liceului de fete "Doamna Maria",
majoritatea elevilor devenind deja elevi ai Scolii Pedagogice din Orhei.
La intrunirea tinerii luptatori au ales denumirea organizatiei -
Majadahonda, conducatorul - in persoana lui Anatol Guma, adjunct a devenit
fratele acestuia Victor Guma, a fost ales un consiliu coordonator, precum si
redactorul ziarului acestei organizatii - "Cu fruntea-n sus!" - Gheorghe
Martanov. S-au format patru echipe active (echipe de soc), trei de baieti si
una de fete. Membrii ai "Majadahondei" au devenit si doi profesori Dumitru
Munteanu si Maria Majaru.
In fata unui tricolor, steag care
apartinuse liceului si fusese ascuns de unul dintre elevi, a fost depus
solemn juramantul. Rand pe rand baietii si fetele se apropiau, ingenuncheau
in fata drapelului si sarutandu-i panza isi puneau semnatura.
Actiunile intreprinse de tinerii elevi erau menite sa dea in vileag crimele
comuniste, sa dea sperante oamenilor si sa aminteasca noilor autoritati cine
sunt cu adevarat stapanii acestor meleaguri. In oras au inceput sa apara
inscriptii si proclamatii pe ziduri: "Nu credeti ocupantilor bolsevici!",
"Carati-va acasa barbarilor!", "Moarte ocupantilor stalinisti!".
In preajma Craciunului la propunerea lui Anatol Guma se hotaraste arborarea
pe o serie de cladiri orheiene a stindardului tricolor in locul carpei
comuniste. Elevii s-au constituit in trei grupe de actiuni si una de
rezerva. Prima grupa urma sa arboreze tricolorul pe cladirea NKVD-ului, a
doua - pe cladirea Comitetului de Partid Bolsevic (fosta Prefectura), iar a
treia - pe fosta cladire a Primariei. In dimineata Craciunului oamenilor nu
le venea sa creada - deaspura Orheiului s-a inaltat triumfator Tricolorul
care vestea paganilor ca lupta continua iar Romania va fi iarasi Mare.
Autoritatile nu au reusit sa dea de urma faptasilor, dar au purces la un
groaznic val de arestari, totusi pe strazile orasului, chiar si in cele mai
indeprtate sate ale judetului apareau foile volante ale "Majadohondei".
Autoritatile comuniste au fost puse in alerta, seful sectiei judetene de
securitate Gavril Goldenberg a inceput vanatoarea "elementelor rebele
antisovietice".
Dupa ce ajunse in posesia informatiilor furnizate de cativa turnatori G.
Goldenberg a semnat dispozitia nr.10 de arestare a lui Anatol Guma,
conducatorul miscarii. La interogatoriu bravul roman declara: "Lupt
impotriva regimului de ocupatie, care ne-a furat libertatea, din convingere
si am un scop bine determinat - reintregirea cu Tara Mama, descreditarea
regimului stabilit in Basarabia (...) aceasta o spun si o voi spune oricui,
fiindca aceasta este convingerea mea ferma, sunt tanar si iubesc viata si
libertatea. Oricine la 19 ani iubeste viata si lupta pentru ea" (Dosar penal
nr. 2233 vol. III p. 793, 30.01.1941). In urmatoarele zile au
mai fost arestati Vsevolod Ciobanu, Dumitru Avramoglo, Dumtru Stici, Vlad
Alexeev, Grigore Mihu, Victor Brodetchii, Anatol Cotun s.a. Cei prinsi au
fost inchisi in inchisoarea din Orhei. Autoritatile au anuntat ca
"organizatia nationalista contrarevolutionara, terorista" a tineretului
studios din Orhei a fost descoperita si lichidata. Au urmat anchete,
interogatorii, schingiuiri, batai, chinuri...
Cativa dintre tineri au fost transferati la penetenciarul din Chisinau. La
14 iunie 1941 li s-au adus oficial la cunostinta acuzatiile si data
procesului. Cu acest prilej fiind adunati in aceeasi celula s-au reintalnit.
Acel moment i-a intarit si unit si mai tare caci din piepturile lor a
izbucnit cantecul Echipei Mortii:
"E jale multa in Tara
Caci strainul e stapan
Cersetor la el in Tara
Plange bietul Roman.
De aceea azi in lupta
Noi pornit-am sa scapam
Patria de toti barbarii
Tara noastra s-aparam.
Dreptatea iar s-o intronam
Romani liberi vrem sa fim
Aruncati in toiul luptei
Ori invingem ori murim."
In noaptea de 23 spre 24 iunie 1941, cand trupele romane si cele germane
deja trecuse Prutul, eliberand teritorii romanesti orheienii erau judecati
de Tribunalul districtului militar Odessa, aflat special pentru aceasta in
deplasare in Chisinau. Astfel Anatol Guma, Eprov V., Mihu Gr., Bodetchii V.,
Cotun A., Dobanda D., Cozma O. si Grajdieanu M. au fost condamnati pentru
"organizarea si savarsirea crimelor impotriva regimului sovietic" la
pedeapsa capitala prin impuscare. Executia s-a petrecut imediat dupa proces.
Au fost ucisi pentru credinta lor romaneasca si au murit cu moarte de
martir. Ceilalti au fost condamnati la pedeapsa la privatiunea de libertate
intre 10 si 25 de ani. Au fost incarcati in trenuri marfare care i-au dus in
pustiurile albe ale Siberiei... Tinerii ramasi in inchisoarea din Orhei au
fost arsi de vii, penetenciarul fiind incendiat de trupele Armatei Rosii
aflate in agonia retragerii. Abia dupa sosirea ostasilor romani in oras, au
fost scoase de sub ruine cadavrele martirilor "Majadahondei".
Unul dintre ilegalistii orheieni, scapat cu viata ca prin minune din urgiile
gulagurilor sovietice, Oleg Frunza, e stabilit azi in Romania in orasul
Bacau.
Acest fragment de istorie a fost scris cu sangele basarabenilor care au
cazut aparand cauza romanismului basarabean. Istoria i-a osandit la nemurire
caci fapta lor nu va fi uitata niciodata!
Lista incompleta a membrilor organizatiei "MAJADAHONDA" din orasul ORHEI
(1940-1941)
|
Lista incompleta a
membrilor organizatiei "MAJADAHONDA" din orasul ORHEI (1940-1941)
|
|
|
|
|
|
Guma Anatol
Guma Victor
Martanov Gheorghe
Bodetchii Victor
Eprov Vichentie
Mihu Grigore
Sarbu Constantin
Bogus Pavel
Cotun Anatol
Dobanda Dumitru
Cozma Onisim
Grajdianu Mihai
Brasoveanu Eugen
Bacalu Ion
Duca Anatol
Dumitrescu Valerian
Bivol Vichente
Saptefrati Cuprian
|
Ciobanu Vsevolod
Stici Dumitru
Alexeev Vladimir
Drugus Mihai
Barcaru Grigore
Timov Ilie
Majaru Maria
Vascan Eleonora
Vascan Margareta
Jovmir Tamara
Martanov Larisa
Stoianov Rita
Frunza Oleg
Asvitz Veaceslav
Avramoglo Dumitru
Tilea Arcadie
Buiuc Serghei
Croitoru Gheorghe
|
Blanaru Iacob
Chirlov Iacob
Curitchii Petru
Budeanu Leonid
Gudima Vlad
Crucinschii Petru
Mihalache Iurie
Danga Boris
Dodon Vlad
Prichici Constantin
Holban Elena
Creciun Eudochia
Cuculescu Nicolae
Sandu Ana
Dumitrescu Valerian
Guma Vladimir
Munteanu Dumitru
s.a.
|
|