(c) Fundatia "George Manu", 2001-

15 mai 1948 – Istorie si istorici

Aparitia Generatiei de la ’22 si împlinirea ei prin Miscarea Legionarã a fost o reactie necesarã si sãnãtoasã a poporului român, care dupã entuziasmul luptei si sacrificiile fãcute în rãzboiul pentru îndeplinirea idealului national, “o granitã pentru toti românii”, s-a gãsit într-o lume plinã de frãmântãri politice interesate, nerealizatã social si în fata expansiunii propagandiste, a violentei sociale, cât si armate, a comunismului.

Ce aducea nou Miscarea Legionarã în peisajul social-politic, era faptul cã înainte de afisarea programelor trebuia sã te preocupe formarea omului crestin, national, cinstit, cu putere de sacrificiu si cu dragoste de semeni.

Încã din tinerete, întemeietorii Legiunii Arhanghelul Mihail, ai Miscãrii Legionare, porniserã lupta împotriva comunismului, care actiona violent contra credintei si nationalismului, afisând lozinca “Totul pentru om”, De fapt, “dogmele” terorii rosii defineau ca “om” numai pe cel ce era supus cu obedientã partidului, restul erau considerati dusmani si trebuiau eliminati, chiar fizic, fãrã a avea scrupule, fiindcã moral era tot ce era în interesul partidului.

Cãpitanul atrãsese atentia regelui si lumii politice ce pericol este pentru tarã comunismul: “De vor intra trupele rusesti la noi si vor iesi învingãtoare în numele diavolului, cine poate sã creadã, unde este mintea care sã sustinã cã ele vor pleca de la noi înainte de a ne sataniza, adicã bolseviza? Consecintele? Inutil a le discuta!” (Corneliu Zelea Codreanu, noiembrie 1936, Circulãri si manifeste).
Asupra Miscãrii Legionare s-au abãtut permanent acuze infamante, nereale, violente fizice, asasinate în beciurile politiei, arderi în crematorii, pe care nici presa, nici istoricii nu le-au consemnat. Dar în cazul unor greseli, acte violente sau omoruri fãcute de vreun legionar, ziarele umpleau pagini, iar istoricii le consemnau si le condamnau.

Pedepsirea primului ministru Armand Cãlinescu a umplut paginile tuturor ziarelor ani de zile si s-au scris volume, istoricii consemnând si arãtând “meritele” “democratului” ucis de legionari. Dar asupra faptului cã “democratul” Armand Cãlinescu este un precursor al practicilor comuniste, prin asasinarea adversarilor politici arestati – Corneliu Zelea Codreanu, seful Miscãrii Legionare si 13 legionari de frunte (Nicadorii si Decemvirii) – si îngroparea lor în locuri necunoscute de familii, pentru prima oarã în tara româneascã.

Pentru compromiterea regalitãtii, neocomunistii actuali, Ion Iliescu si Adrian Nãstase – presedintele si prim ministrul, la vremea respectivã – au adus în tarã rãmãsitele fostului rege imoral, criminal si trãdãtor de tarã, Carol al II-lea, si l-au depus cu onoruri la Curtea de Arges, profanând Biserica si murdãrind sanctuarul celor doi regi, Carol I si Ferdinand, dragi poporului român.

Ziarele au scris de unele infamii ale fostului monarh, iar unii istorici au luat atitudine contra aducerii lui în tarã, dar nimeni nu a scris despre genocidul comandat de Carol, care a oripilat Europa – dupã spusele unui ziarist suedez: “Nu puteam crede cã în Europa secolului XX s-a petrecut asa ceva”.

La ordinul lui Carol al II-lea au fost scosi din lagãrele de la Vaslui si Miercurea Ciuc, de la închisoarea Râmnicu Sãrat si din Spitalul Militar Brasov, sefi legionari, împuscati si aruncati la marginea soselei, iar în fiecare capitalã de judet au fost luati câte trei legionari, persoane mai influente, împuscati, apoi aruncati în pietele publice ca sã-i vadã lumea.

Atât de josnic a fost actul, încât în unele judete au fost adusi elevi sã vadã ce pãtesc “trãdãtorii de tarã”; dar scopul era sã înfricoseze lumea, actiune tipicã terorismului de stat, care a avut însã efect contrar. Comentatorii politici si istoricii care au scris pânã acum cã Miscarea Legionarã a fost o miscare teroristã, fãrã sã-si argumenteze cu ceva afirmatiile, chiar nu au stiut de aceste fapte?
Începând din 1989, unii istorici, dintre cei vechi, desi continuã sã întretinã atitudinea antilegionarã, au trebuit sã recunoascã netemeinicia unor afirmatii. Acum nu mai suntem teroristi; legionarii nu au fost scursura societãtii, nici chiar fascisti nu ne mai spun unii, nu am fost vânduti nemtilor, dar am sprijinit pe comunisti!

Am ascultat la televizor un istoric cunoscut, vorbind într-un cerc de istorici, care spunea cã nu are încã date, dar a auzit – metodã de lucru rusinoasã pentru un istoric – cã echipe de legionari au sprijinit venirea guvernului Groza! Tot la televizor si tot de la un istoric am aflat cã Dumitru Groza – sef al Corpului muncitorilor legionari – a fost în URSS, unde si-a fãcut pregãtirea pentru organizarea muncitorilor legionari!

Mare parte din comentatorii politici, cât si din istorici, au prezentat întelegerea – ca legionarii sã nu activeze subversiv contra regimului, în schimb comunistii îi vor elibera pe cei aflati lagãre si nu-i vor aresta pe cei veniti din strãinãtate, întelegere ce a dat posibilitatea Miscãrii Legionare de a se organiza pentru actiunile de dupã înlãturarea monarhiei si Constitutiei – dintre Nicolae Petrascu, delegat din partea lui Horia Sima cu reorganizarea în tarã a Miscãrii Legionare, si autoritãtile de atunci, ca pact încheiat între comunisti si legionari pentru instaurarea dictaturii comuniste! Si astãzi istoricii cunoscuti pomenesc în unele articole aceastã absurditate a sprijinului legionar dat uneltelor diavolului.

Oare dânsii n-au citit în Cartea albã a Securitãtii (vol. I si II) care au fost în realitate “legãturile” dintre legionari si comunisti; n-au aflat de noaptea de 14/15 mai 1948, noaptea încercãrii comuniste de sugrumare din fasã a rezistentei românesti?

Acum le punem noi documentele la dispozitie.

Proces – Verbal
Conferinta a avut loc la Ministerul Afacerilor Interne si au participat domnii: Teohari Georgescu, ministrul afacerilor interne, Marin Jianu, ministru adjunct, secretarul organizatiei Sigurantei, N. Popescu, directorul general al Sigurantei, Alexandru Nicolski, subdirector general, L. Zamfir, subdirector general, M. Lepãdatu, consilier, Vladimir Mazuru, inspector general, Misu Dulgheru, inspector general, Tudor Sepeanu, inspector, N. Cârje, inspector, N. Dobrogeanu, chestor, Gheorghe Petrascu, Antoniu, D. Sican, comisari sefi.
Sedinta este deschisã de d-l ministru Teohari Georgescu, care expune Pozitia fatã de Miscarea Legionarã. Domnul ministru a arãtat cã, dupã 6 martie 1945, în fata noastrã s-a pus problema de a înfrânge pe toti dusmanii poporului. Legionarii au fost, sunt si vor fi printre cei mai primejdiosi dusmani. Am vãzut ce rol au jucat ei pânã la 23 august si dupã aceea, pânã la terminarea rãzboiului antihitlerist si actiunilor pentru a lovi efortul poporului nostru de a învinge cu un ceas mai devreme pe hitleristi. Dupã armistitiu, politica noastrã fatã de legionari a mers cu aceeasi hotãrâre. În decembrie 1945 s-a dat posibilitatea tuturor legionarilor întorsi sau parasutati din Germania si care trãiau în ilegalitate sã-si facã o existentã legalã dacã se prezentau la Sigurantã si depuneau armamentul si tot materialul cu care erau înzestrati pentru sabotaje si distrugeri. S-a considerat cã nu era potrivit sã se ducã lupta împotriva tuturor dusmanilor deodatã, deoarece, desi sigur i-am fi învins, am fi avut greutãti mari, lupta ar fi fost mai grea.

De atunci focul nostru s-a concentrat asupra manistilor, titelistilor, tãtãrãscienilor mai apoi, dar de legionari nu ne-am mai ocupat. Politica noastrã a fost justã si comunicatul nostru din decembrie 1945 exprima just linia noastrã. Noi am reusit sã neutralizãm grupul cel mai fanatic si mai terorist. Trebuie sã fim atenti ca linia justã pe care am pornit sã nu ducã la pierderea vigilentei si a spiritului de rãspundere. Nu a fost vorba de o întelegere cu legionarii, ci de o atitudine de clementã. Noi am gresit cã nu am subliniat acest lucru care a fãcut posibil sã se acrediteze afirmatia legionarilor cã au un pact cu guvernul, cã Miscarea Legionarã se bucurã de imunitate.
Legionarii nu au luat fãtis pozitie împotriva noastrã pentru cã ar fi fost zdrobiti. Ei au asteptat, s-au legalizat si au folosit timpul pentru a-si cruta cadrele si regrupa organizatiile. Prin mãrturisiri de încadrare si liniste în discutiile avute cu organele de Sigurantã au reusit sã adoarmã vigilenta acestora si sã le facã sã se abatã de la urmãrirea continuã si atentã a Miscãrii Legionare. A fost o gresealã cã, dupã procesul Maniu, nu am pus problema: în ce mãsurã Partidul National Tãrãnesc ilegal va rãmâne factor principal si dacã nu îi vor lua loc grupe de legionari, ca armã în mâna imperialismului. Într-adevãr, legionarii, în fata unor conditii noi, cu perspectiva unui nou stãpân, au început sã lucreze, unii legal, altii clandestin si altii în legãturã cu strãinãtatea. Asa am ajuns la mãsurile de la 14-15 mai a.c.
S-a vãzut cã dusmanii au fost si rãmân dusmani, cã ei au folosit îngãduinta de care s-au bucurat pentru a unelti împotriva regimului democrat. De azi înainte vom porni lupta fãrã crutare. Nu vom mai sta de vorbã cu nimeni, pentru ca sã nu se mai reconstituie în spatele nostru sau al altora Miscarea Legionarã. Nu recunoastem Miscarea Legionarã. Pentru noi nu pot exista decât cetãteni pasnici si oameni care calcã legile tãrii si pe care îi vom lovi fãrã crutare.

Iau apoi cuvântul urmãtorii: inspector general Dulgheru Misu, care aratã cã avem de-a face cu dusmani de tip nou, fanatici, împotriva cãrora trebuie sã luptãm cu toatã hotãrârea. Inspectorul general Mazuru Vladimir aratã cã legionarii nu au stat în pasivitate, ei au cãutat si, datoritã lipsei de vigilentã a noastrã, au reusit sã pãtrundã în partid si în posturi de rãspundere în întreprinderi si în ad'ministratie, unde, la un moment dat, ar putea trece la sabotaje si la acte de teroare. Chestorul Seciu Stefan îsi ia angajamentul, în numele sectorului Ministerului de Interne, de a mobiliza toti membrii de partid la o luptã hotãrâtã împotriva legionarilor si a întregii reactiuni. Comisarul sef Petrescu Gheorghe aratã necesitatea întãririi vigilentei si îsi ia angajamente. Chestorul Neacsu Alexandru îsi exprimã nedumerirea cã, desi stiam cã legionarii ne sunt dusmani, au putut totusi lucra mai bine de un an fãrã ca noi sã stim care este activitatea lor. Îsi ia angajamentul de mobilizare a organizatiei Sigurantei pentru mãrirea vigilentei si lupta împotriva legionarilor. Consilier Lepãdatu M. aratã cã nu am considerat Miscarea Legionarã în bloc si cã urmãream sã gãsim elemente legionare la manisti sau în organizatiile subversive maniste. Director general Popescu N. subliniazã însemnãtatea problemei legionare si îsi ia angajamentul de a actiona hotãrât împotriva elementelor legionare. Subdirector general Nicolschi Alexandru aratã autocritic cã, în mare parte, poartã rãspunderea pentru indulgentã si lipsa de vigilentã pentru Miscarea Legionarã. Desi nu s-a putut considera cã vor deveni prieteni ai democratiei, i-a crezut dusmani obositi si anihilati pentru un timp. Îsi ia angajamentul sã lichideze cu aceastã gresealã, fãcând de acum înainte analiza politicã a problemelor în profunzime si nu strict politist.

Domnul ministru Teohari Georgescu, în încheiere, recomandã ca cele discutate sã foloseascã în viitor, pentru a nu repeta greselile trecute. În problema legionarã nu mai discutãm cu nimeni. Avem cetãteni cinstiti si pasnici, sau oameni certati cu legile Republicii Populare Române. Discutii cu unii legionari, care ar pretinde cã sunt cuminti nu facem. Nu mai credem pe nimeni. Trebuie sã terminãm cu dusmanul acesta si sã fim fãrã milã, pentru a nu-i da nici o posibilitate de manevrã. Sã spunem: Nu existã Miscarea Legionarã, nu o cunoastem nici pe ea, nici alt grup. Aplicãm legea fãrã nici o discutie. Vom aplica aceastã linie.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.

ASRI Fond “D”, dosar 10088, vol. 9, fila 1-4.

Ordin de operatiune, nr. 5, din 13 mai 1948
În baza ordinului Directiunii Generale a Sigurantei Statului se dispun urmãtoarele:
1. Arestarea legionarilor reîntorsi din Germania dupã 23 august 1944 si a celor ce trãiau ascunsi si s-au legalizat în urma ordinului din 10 decembrie 1945.
2. Arestarea elementelor legionare care s-au încadrat în partidele istorice, adicã în fostul Partid National Tãrãnesc, PNL si PSDI dupã 23 august 1944 si au avut de la aceastã datã pânã azi o activitate ostilã regimului democrat.
3. Arestarea legionarilor care, constituiti în organizatii, au fost descoperiti dupã 6 martie 1945, trimisi în cercetãri si pusi în libertate în decembrie 1945, în baza ordinului Ministerului de Interne.
4. Arestarea persoanelor identificate ca activisti în organizatiile legionare.
Modul de executie.
Pe baza evidentei avute, se vor constitui tabele cu persoanele ce urmeazã a fi arestate, stabilind domiciliul persoanelor, al rudelor si al cunoscutilor. Echipa: formatã din trei persoane; seful ei va fi de la Sigurantã. Seful echipei va primi plicul închis numai în momentul plecãrii în operatie, neavând voie de a-l deschide înainte de plecare. Cu o orã înainte de plecare se vor convoca sefii echipei si se vor instrui: cum sã pãtrundã în imobil; cum se face perchezitia; cum se face când nu-l gãseste (capcane, tinerea pe loc a celor din casã si interogarea pe loc spre a afla unde este cel cunoscut). La iesire se va lãsa dupã ridicare un post fix ce stã înãuntru, într-un loc sã vadã mereu afarã; cei ce vin se retin si ei, pânã se terminã operatiunile. Personalul convocat va sta în localul Sigurantei pânã ce se terminã operatiunile. La telefon nu vorbeste nimeni. Personalul politienesc, la oras; jandarmii, la sat; masini: jeepul Prefecturii, Jandarmi, Primãrie.

Mãsuri dupã operatie.
1. Arestatii din organizatii imediat cercetati spre a stabili si aresta legãturile. Cei ce nu fac parte din organizatii, dacã nu trebuie imediat cercetati, vor fi imediat transportati la penitenciarul judetean si în arest propriu, pânã la noi dispozitiuni.
2. Paza exterioarã se va întãri cu jandarmi.
3. Actiunea informativã se va intensifica spre a se cunoaste starea de spirit a populatiei. Identificarea altor elemente.
4. Mãsuri de pazã la institutii mai importante: Prefecturã, Postã, Telefoane. Operatia începe cu noaptea de 14/15 mai la ora 2.
Rapoarte: în ziua de 15, ora 8, în ziua de 15, ora 12, în ziua de 16 mai a.c., raport cu curier amãnuntit unde se vor spune si greutãtile.
ASRI Fond “D”, dosar 6, fila 138.

Sintezã informativã
Directiunea Generalã a Sigurantei Statului, 13 august 1948
Din informatiile primite la aceastã directiune generalã în intervalul de la 15 mai 1948 pânã în prezent, rezultã urmãtoarele stiinte cu privire la atitudinea si activitatea elementelor legionare aflate în libertate: operatiunile din noaptea de 14-15 mai 1948 au prins pe o mare parte din legionarii activisti, care, desi se asteptau la arestãri, nu cunosteau încã precis data declansãrii acestora. Cei rãmasi liberi din primele operatiuni, dupã ce s-au pus la adãpost, au cãutat sã afle cauza arestãrilor si au stabilit cã acestea se datoresc, în mare parte, prinderii unui curier venit cu misiuni din strãinãtate. Dupã informatiile lor au mai stabilit cã arestarea curierului se datoreste “trãdãrii” unui anume Coman Vasile, legionar, fost în Germania. Dupã operatiuni, sefii arestati au fost înlocuiti de cãtre dublurile lor.
O mare parte din elementele urmãrite, la început s-au refugiat în munti, iar apoi în centrele populate (Bucuresti, Cluj etc.) unde au preluat legãturile, au primit acte false pentru camuflare si mijloace bãnesti de întretinere. Pentru elementele urmãrite si aflate în Bucuresti, noul comandament luase initiativa gãsirii unor locuinte, care sã aibã multe intrãri. Aceste elemente tineau strânse legãturi între ele si, cu prilejul întâlnirilor, se interesau despre cei “cãzuti”, cazuri de “trãdare”, lucrurile unde se gãsesc depusi arestatii, paza acestora, modul cum se comportã (deruleazã?) ancheta, nume de politisti care efectuau ancheta. În acelasi timp se interesau de cei rãmasi liberi si se preconiza tinerea unei tabere pentru numirea noilor sefi de corpuri si regionale, precum si stabilirea atitudinii de luat fatã de noile evenimente. Pentru cunoasterea situatiei legionarilor din tarã noul comandament hotãrâse trimiterea unui curier în strãinãtate.

De asemenea, noul comandament dãduse dispozitiuni pentru: procurarea de fonduri si alimente în vederea ajutorãrii celor arestati si a familiilor acestora; continuarea culegerii de informatii; procurarea de armament si munitii.

În vederea comiterii unor acte de teroare si asasinãrii unor membri din guvern si a unor politisti anchetatori, s-au constituit de cãtre studentul Serban Secu, legionar dispãrut, echipe teroriste de soc înarmate, în formatii de 2+1. Informatiile mai arãtau cã, momentan, legionarii stau în expectativã si asteaptã rezultatul anchetei si al procesului. Multi dintre ei cred cã o mare parte din legionarii arestati vor fi trimisi în URSS, drept ostatici politici; altii cred cã va interveni un act de clementã din partea autoritãtilor pentru cei cu activitate redusã, în proces urmând sã fie implicati numai fruntasii legionari. De asemenea, printre legionari circulã si zvonul cã: N. Pãtrascu si Vicã Negulescu ar fi fost omorâti; cei arestati sunt schingiuiti si aruncati pe ferestre, punându-se pe seama lor acte de sinucidere.
Din partea unor elemente rãmase anonime, s-au trimis la unele unitãti de sigurantã scrisori de amenintare si, în unele din acestea, se aratã cã numãrul legionarilor este destul de mare în tarã, încât nu pot fi omorâti toti. Elementele din FDC si CSL, rãmase rãzlete, asteaptã, de asemenea, noi directive în vederea noului an scolar. Mentionãm cã o parte din elementele ce luaserã unele initiative arãtate mai sus au fost arestate ulterior, cu prilejul operatiunilor în curs (Nistor Chioreanu, Mircea Nicolau, Pâslaru Nicolae, Comsa Ieronim, Vamanu Constantin si altii). Se adaugã cã, dintre sefii legionari identificati, au mai rãmas nearestati: Bãtrânescu Gabriel, Simionescu Nicolae, Florescu Stefan, Moldoveanu Nelu, Serban Secu si Bucur Secu.
ASRI Fond “D”, dosar 909, fila 192-194.

Încheiere
Generalul Pacepa în volumul Orizonturi rosii declarã: “În noaptea de 14/15 mai 1948 au fost arestati 15.000 de legionari”. Câti dintre ei au murit torturati prin puscãrii; si câti legionari au mai fost arestati dupã aceastã noapte; si câti legionari au murit prin lupte în munti, pesemne cã istoricii contemporani nu vor consemna niciodatã, ca urmare a mentalitãtilor învechite, a intereselor partinice sau de teama celor din afara tãrii.

Asteptãm generatiile tinere de istorici care, chiar dacã nu vor mai avea posibilitatea contactului direct cu supravietuitori ai evenimentelor, vor cerceta documentele vremii si vor pune istoria pe calea adevãrului, indiferent dacã place sau nu conducãtorilor politici.

Permanente Nr. 5/2006