(c) Fundatia "George Manu", 2001-

O evocare meritatã:
100 de ani de la nasterea lui Horia Sima

La 3 iulie a.c. s-au împlinit 100 de ani de la nasterea lui Horia Sima omul care a urmat la conducerea Miscãrii Legionare dupã asasinarea întemeietorului ei, Corneliu Zelea Codreanu.

Om al capacitãtii neîndoielnice atât intelectuale cât si politice si organizatorice, a cârmuit “Corabia verde”(fericitã expresie a poetului Aron Cotrus) timp de jumãtate de secol pe mãrile rãvãsite si uraganate ale întâmplãrilor istorice din secolul al XX-lea.
Ca toti oamenii mari, oamenii model ai societãtii arsi de o mare pasiune pentru ceva (stiintã, artã, politicã) care devin ei prin ei însusi faruri îndrumãtoare pentru timpul lor, Horia Sima, care de tânãr (21 de ani) si-a unit destinul cu cel al Miscãrii Legionare, urmând chemãrii lui Corneliu Zelea Codreanu, a fost si el un astfel de far pentru generatia sa, acea numeroasã parte a tineretului român interbelic care a intuit si a militat fãrã sovãire pentru viitorul luminos al tãrii noastre pe care-l proiectase pe cerul românesc acel mare vizionar care a fost Cãpitanul.

Pãtimas, ca si acesta, al ideii nationaliste si menirii crestine a României, Horia Sima ia în mâinile sale conducerea Miscãrii Legionare dupã uciderea sãlbaticã a Cãpitanului si a întregii elite politice a Miscãrii si o conduce la lupta ei nationalistã.

Cu un pronuntat simt politic, cu întelegere deplinã a realitãtilor românesti legate de o epocã extrem de dificilã prin care treceam, Horia Sima se implicã total în lupta românismului contra dusmanilor interni si externi ai tãrii. Dusmani interni personificati în sisteme politice corupte si criminale ce-au guvernat în tara noastrã; dusmanii externi întruchipati în fortele internationale de stânga ale Europei, în masonerie si în comunismul violent si agresiv.

În aceastã luptã în care s-a angajat, Horia Sima pãstreazã cu fidelitate postulatele spuse de Corneliu Zelea Codreanu la baza miscãrii sale. Pe aceastã Miscare îsi sprijinã lupta lui si pe aceastã miscare o apãrã în forta contemporanilor. În aceste postulate – legi el crede nelimitat si le afirmã necontenit de-a lungul vietii. Astfel afirma cã; Miscarea nu este totalitarã si autoritarã adicã creatoare de legi juste pe care le aplicã ad-literare; ea reprezintã un conservatorism national. Nu stã nici extremã dreapta, dar nici stânga ci social reformatoare pe linie traditionalã româneascã; Miscarea, în contra tuturor afimatiilor rãuvoitoare, diferã de fascism si nazism prin spiritualitatea ei crestinã si singurul punct de contact cu aceste douã sisteme politice europene a fost anticomunismul lor categoric.
Pentru Horia Sima omul este elementul esential al societãtii si trebuie apãrat de atacurile anarhizante moderne, printr-o educatie nationalã sãnãtoasã. Este adeptul libertãtii individuale fãrã de care progresul lancezeste, dar dusman declarat al anarhiei în viata statului. Proclamã necesitatea întelegerii între clasele sociale, elementele esentiale ale Natiunii si denuntã anihilarea lor reciprocã prin lupta de clasã preconizatã de comunism. În conducerea statului adoptã principiul elitelor, adicã a profesionismului politic cinstit. Este pentru garantarea proprietãtii private, aceea câstigatã curat. Pune accentul pe spiritualitate ca tel al vietii omului si este dusmanul conceptiei materialiste. În nationalismul pe care-l deserveste propovãduie promovarea valorilor nationaliste, dar nu sovinismul sau rasismul (Miscarea având la baza ei doctrinarã spriritualitatea crestinã, îngãduire, nu se poate hrãni cu ura de rasã. Celelalte rase sunt tot creatii ale lui Dumnezeu. Conflictul cu ele, dacã ar exista, are la bazã alte cauze: economice, de conceptie de viatã, de atitudini dusmãnoase si periculoase pentru integritatea poporului român).

Toate aceste puncte doctrinare pentru care milita, aratã adevãrata fatã a lui Horia Sima si a armelor întrebuintate în lupta sa politicã. Toate aceste arme, aceste conceptii politice sunt exprimate si dezvoltate cu claritate diafanã în dilatarea lui opera scriitoriceascã pe care, din pãcate si spre jena lor, cercetãtorii politici sau istorici contemporani nu o citesc, sau nu o iau în consideratie. Unii din acestia pretind cã stiu mai mult decât stiu în realitate. Cu cincism si rea credintã de multe ori, ei mistificã, prin falsificãri, prin opinii necugetate asupra unor momente istorice importante, adevãrul asupra unor personalitãti politice române, printre mai multã credibilitate defãimãtorilor de meserie decât celor ce-si apãra documentat niste întâmplãri politice.

Asa s-a întâmplat si se întâmplã si în continuare cu Horia Sima, personalitate politicã de seamã a României, luptãtor anticomunist angajat în lupta de supravietuire a neamului nostru, atât din transeele lumii libere unde a fost nevoit sã se exileze de urmãrirea comunistilor si de unde apãra dreptul nostru la viatã cât în transeele situate în interiorul tãrii, unde la îndrumãrile lui militat toatã generatia crescutã în duhul lui Cordreanu si a lui Horia Sima.

Acest om, fãrã sã fie cunoscut, sau citit mãcar, este atacat violent, neomenos. Este asezat permanent în tirul de bãtãlie ai multor intrusi ai publicatiei noastre. I se atribuie acte pe care nu le-a fãcut, este învinuit de situatii pe care nu el le-a creat comunistii, mai ales, în cei 50 de ani de falsificãri a istoriei românesti, prin minciuni grosolane, prin infamii repetate zi de zi, a introdus în mintea multor români o imagine distorsionatã a lui Horia Sima, arãtându-l ca fiind un personaj nesãnãtos al neamului.

Nimic adevãrat. Horia Sima a fost un mare român, un luptãtor pentru drepturile politice ale neamului nostru si pentru libertatea lui. A fost omul politic române, poate singurul, care nu a pactat niciodatã cu comunismul.

S-a bucurat la un moment dar de aderarea entuziastã a maselor românesti, el reprezentând ca sef, Miscarea Legionarã. Nu se poate nega (existã mãrturii fotografice si articole în ziare) fervoarea multimilor iesite în stradã la apelul lui Horia Sima pentru însãnãtosirea vietii noastre politice si salvarea a ceea ce mai rãmãsese neciopãrtit din teritoriul tãrii de cãtre nefasta epocã politicã carlistã.
Acestea sunt adevãruri pe care mass-media de astãzi le trece sub tãcere. Cu încheiere a aceste evocãri a lui Horia Sima la 100 de ani de la nasterea sa, redãm câteva rânduri în caracterizarea ce i-o face spaniolul Blas Pinar, a fost deputat în “Las Cartes” (Parlamentul Spaniei):

“Horia Sima, vicepresedinte în guvernul tãrii sale într-o circumstantã politicã, apoi prizonier al nazistilor pentru o perioadã în timpul rãzboiului; soldat pânã la ultimul cartus contra avalansei rosii ce pretindea sã înghitã totalitatea continentului european; exilat, refugiat si rezident în Spania, este un exemplu viu (ce se observã chiar pe fata lui) de luptã generoasã si sacrificiu pentru un ideal, de constantã si vigoare în actiunile sale, de loialitate fãrã fisuri si nici concesiuni, fatã de poporul si patria lui”.

Nicolae Rosca ("Permanente", nr. 6/2006)