Raporturile Miscarii
Legionare cu personalitati ale politicii romanesti
Adevaratul chip al 'maresalului'
Ziarul România liberă din 3 septembrie 2003 oferă
câteva relatii sub semnătura lui Vladimir Alexe, asupra unor legături
secrete între oamenii de prim plan ai regimului Antonescu si Partidul
comunist din România. (...) Mărturisim că desi bănuiam contacte,
la vremea aceea, între antonescianism si comunism, si cu toate că ea
este atestată astăzi în cruda ei realitate, ne vine, totusi, greu să
ne împăcăm cu corectitudinea faptului direct, situat deasupra oricăror
dubii. Stilul discursiv si patriotard al fostului conducător
autoproclamat degrabă "maresal", ne trezea, ce-i drept, anumite
suspiciuni, dar ni se părea exagerat să-i atribuim o duplicitate care
ar fi condus până la încheierea unor conventii cu comunistii.
Maresalul
Antonescu recunoaste ca a gresit fata de Miscarea Legionara Din cele doua declaratii facute de doua
personalitati diferite, fata de care avea consideratii diferite,
rezulta concluzia ca el a recunoscut in mod indubitabil ca a gresit
atunci cand a inlaturat Miscarea Legionara de la putere - la cererile
si intrigile camarilei care se instalase in jurul sau si care i-a
inselat buna credinta - dar, in singuratate a inteles mai bine faptele
si, probabil ajungand la concluzia finala, aceasta l-a obsedat si a
marturisit aceasta in doua randuri, pentru ca mai apoi sa ajunga la
cunostinta publica.
Generalul Antonescu - autorul
loviturii de stat din ianuarie 1941 A doua
zi, la 21 ianuarie, generalul Antonescu dispune înlocuirea tuturor
prefectilor si chestorilor legionari, concomitent cu eliberarea din
functie a prefectului Capitalei, Radu Mironovici, care asigura ordinea
publica, si a lui Alexandru Ghica, seful Directiei generale a
Politiei. Antonescu da un ordin general ca armata sa ocupe toate
institutiile publice punând în fruntea lor ofiteri, dintre coloneii
cei mai în vârsta. În acest fel, normativul legal al numirilor în
înaltele functii ale statului a fost ignorat. Noii numiti nu au fost
desemnati prin vreun decret semnat de conducatorul statului, decret
care sa fi fost publicat în prealabil în Monitorul Oficial. Ofiterii
care se prezentau la prefecturi si chesturi nu dispuneau decât de
ordine verbale, emanate de la garnizoanele militare locale. Singura
lor justificare era forta de care dispuneau, întrucât veneau însotiti
de un pluton, o companie sau chiar de un regiment, dupa necesitatile
locului si momentului. În plus, pretentia lor de a li se ceda locul se
baza exclusiv pe amenintarea ca vor trage în caz de nesupunere.
Carol al II-lea - reactii la reinhumarea
fostului rege
Pentru noi, un personaj grevat de uciderea în conditii
incalificabile a sute si sute de tineri opozanti, care a desfiintat o
Constitutie viabilă si a dizolvat democratia parlamentară, care a fost
implicat în afaceri financiare oneroase în dauna tării si a
prestigiului pozitiei sale de rege, în cedarea de teritorii fără
rezistentă militară, în sfârsit, un rege dezonorat pe câmpul de luptă,
considerat dezertor si trădător si care pe parcursul a zeci si zeci de
ani nu a manifestat nici un gând pentru fosta sa tară, acest rege
total descalificat mai poate fi asezat alături de un Carol I sau
Ferdinand în incinta unei biserici ce se vrea a deveni panteonul
României?
Titulescu - ministrul dusmanului Nu trebuie insa trecut cu vederea ca misterul
Titulescu era o parte dintr-o taina mult mai cuprinzatoare. Cum se
explica faptul ca de la Rege pana la ultimul ministru, toti
conducatorii unui popor, adanc simtitor, in totalitatea lui, au
neglijat groaznica primejdie ce-o reprezenta ravna cotropitoare a
vecinului de peste Nistru, cum se poate explica ca acest Rege si
acesti ministri au ales sa ramaie orbi la aceasta primejdie si surzi
la atatea strigate de alarma, pana in momentul cand Muscalul a ajuns
la Chisinau?
Iuliu Maniu despre Corneliu Codreanu
În toamna anului 1944, după publicarea unui apel
adresat tineretului de a se înscrie în partidul National-Tărănesc,
Iuliu Maniu a declarat: "Recunosc că d-l Codreanu a fost superior
gândirii mele. Eu am încercat să adopt în lupta si salvarea tării căi
politice; el a ales o cale superioară si anume aceea de a realiza mai
întâi caractere, educând un tineret, care, pe căi de înăltare
patriotică să dăruiască totul, moral si spiritual. Astfel, d-l
Codreanu voia să creeze mai întâi o elită conducătoare si apoi un
partid." În 1945, primind vizita d-nei Codreanu, mama Căpitanului,
si fiind rugat de aceasta să-i dea un memoriu lui Petru Groza - în
care se cerea eliberarea din lagăr a fiicei si a nurorii sale -
Iridenta Mota si Elena Codreanu - că fuseseră sotii de legionari,
decedati cu multi ani înainte, ele nefăcând nici un fel de politică,
Iuliu Maniu le-a spus: "Nu pot să fac nimic.
Astept si eu să fiu arestat. Doamnă, eu nu am avut copii, dar dacă as
fi avut, as fi dorit să semene cu fiul d-voastră Corneliu!"
Toate evenimentele istorice mari sunt transformate de
urmasi, in ceea ce priveste semnificatia lor, sunt oarecum create inca o
data, cand nu se intampla chiar ca ele sa fie continuu create din nou,
evoluand odata cu societatea, metamorfozandu-se la infinit. Istoria isi
are propria ei istorie - o istorie vie, organica si dinamica. Cauzele
acestei transformari sunt unele de natura pur intelectuala, cum ar fi
interpretarea ce se da fenomenelor istorice respective si care variaza
dupa cei ce judeca si dupa perspectiva vremii; dar, mai ales, sunt de
natura afectiva: instinctele etnice si sociale, si ambitiile, scrupulele
si nazuintele transfigureaza trecutul, il modeleaza pentru a-l proiecta
idealizat in viitor. Astfel, fiecare eveniment istoric de seama isi are
legenda sa. Si aceasta legenda devine ea insasi un fenomen istoric.
Devine o forta, care determina pe mai departe evolutia poporului.
Societatea -poporul- creata de istorie isi creaza la randu-i,
in chip spontan, propria ei istorie, aceea in care se doreste, prin care
ia constiinta de ea insasi si care-i catehizeaza sensul evolutiei
ulterioare. In acest fel, istoria aceasta de legenda e constiinta
societatii, functia ei spirituala creata in chip natural, asa cum e
functia constiintei in individ. Exista prin urmare doua istorii, cea
reala, care e chestiune de stiinta pura, si cea creata de spontaneitatea
sociala. Aceasta din urma se judeca dupa valori etice, pragmatice si
estetice, nu dupa adevarul in sine, nu dupa stiinta propriu-zisa. De
obicei cei ce fac istorie confunda aceste doua feluri de istorie ori
exclud unul din ele, pe cata vreme ideal ar fi sa se tina seama de
individualitatea fiecareia, valorificandu-se fiecare in domeniul ei.
Stiinta nu trebuie sa atace practica, cand aceasta e morala ori nu e
periculoasa, dupa cum practica nu trebuie sa impiedice inflorirea
stiintei adevarate.
Vasile Bancila
-fragment din eseul "Sensul revolutiei lui Tudor Vladimirescu"
Redactate de Mihai Fotin Enescu,
publicarea unor documente ale anchetei Tribunalului International
de la Nürnberg privitoare la Miscarea Legionară este încă un gest de
asezare pe terenul adevărului a unor calomnii si aberatii pe care o
parte din politica autohtonă le întretine iresponsabil.
Mit si adevar
in problema trenului mortii Din
capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza
tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au
derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai
scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de
apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi
legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le
arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.
Într-o dimineată de mai, pe când se pregătea să plece
de acasă la tribunal, primeste un telefon. De la cine? De la Maresalul
Antonescu. I se ordonă ca pe detinuta Ana Pauker pe care urma să o
judece în acea dimineată, să facă în asa fel si să nu o condamne, desi
fusese parasutată de armata bolsevică împreună cu cel ce urma să
devină ministrul Bodnăras, în scopuri subversive. Mirat, Lt. Col.
Cealîc a căzut pe gânduri întrebându-se ce personaj va fi fiind acea
detinută sovietică de a ajuns să stârnească simpatia si protectia a
însusi conducătorului tării, fiindcă el nu stia că va avea de judecat
în acea zi o astfel de personalitate.
Osanditi la nemurire
- Majadahonda orheiana Astfel
Anatol Guma, Eprov V., Mihu Gr., Bodetchii V., Cotun A., Dobanda D.,
Cozma O. si Grajdieanu M. au fost condamnati pentru "organizarea si
savarsirea crimelor impotriva regimului sovietic" la pedeapsa capitala
prin impuscare. Executia s-a petrecut imediat dupa proces. Au fost
ucisi pentru credinta lor romaneasca si au murit cu moarte de martir.
Ceilalti au fost condamnati la pedeapsa la privatiunea de libertate
intre 10 si 25 de ani. Au fost incarcati in trenuri marfare care i-au
dus in pustiurile albe ale Siberiei... Tinerii ramasi in inchisoarea
din Orhei au fost arsi de vii, penetenciarul fiind incendiat de
trupele Armatei Rosii aflate in agonia retragerii. Abia dupa sosirea
ostasilor romani in oras, au fost scoase de sub ruine cadavrele
martirilor "Majadahondei". Acest fragment de istorie a fost scris cu
sangele basarabenilor care au cazut aparand cauza romanismului
basarabean. Istoria i-a osandit la nemurire caci fapta lor nu va fi
uitata niciodata!
Un destin ce ranjea
Dar asa, v-ati purtat mai rău decât cei mai răi dusmani
ai acestei tări si pentru simple opinii care acum nu mai coincideau cu
ale voastre, desi până mai ieri, voi ne-ati convins de aceste opinii,
pe care noi, peste noapte, n-am fost în stare să ni le schimbăm si
pentru un cântec care până mai ieri îl ascultati cu entuziasm si îl
cântati si voi sau pentru o carte pe care voi ne-ati pus-o în mâini,
acum nu v-ati multumit să ne pedepsiti ca pe niste copii, în asa fel,
încât să nu ne afecteze scoala si viitorul, ci ati căutat pur si
simplu să ne distrugeti, să ne ucideti. Ce fel de părinti sunt aceia
care îsi omoară proprii copii? Si încă pe cei mai buni?! (...)
Colonelul Petrescu, directorul general al penitenciarelor, Ică
Antonescu si toată camarila din jurul lui, dirijati de forte oculte,
care au condus si vor conduce mereu destinele multor tări, erau
împotriva eliberărilor. Majoritatea legionarilor - dintre care cea mai
mare parte erau tineri nevinovati, străini de politică si de toate
mizeriile ei - au rămas după gratii, iar regimul antonescian i-a
predat noilor uzurpatori, care au continuat prigoana si exterminarea.
Capitulatiile Gândindu-ne la
actele unor conducători contemporani, aducem în fată Capitulatiile pe
care Domnitorii nostri le-au încheiat cu Puterea Otomană. Aceste
Capitulatii au fost traduse în limba franceză de M. A. Ubicini si
publicate la Paris în 1858. Ele au apărut în Magazin istoric nr. 3
(96) Martie 1975 sub semnătura lui N. Copoiu.
Nu vom comenta textele, ele vorbesc singure, dar în fata întelepciunii
si patriotismului voievozilor nostri - "minti reci si inimi calde" -
care le-au încheiat ne plecăm cu admiratie si veneratie. "Referirea la
trecut ca purtător al unor valori superioare si protestul împotriva
prezentului în care aceste valori s-au degradat înseamnă afirmare a
unei valori pozitive" (Ovidiu Cotrus).
15 mai 1948 - Istorie si
istorici Mare parte din comentatorii
politici, cât si din istorici, au prezentat
întelegerea – ca legionarii să nu
activeze subversiv contra regimului, în schimb comunistii îi vor
elibera pe cei aflati lagăre si nu-i vor aresta pe cei veniti din
străinătate, întelegere ce a dat posibilitatea Miscării Legionare de
a se organiza pentru actiunile de după înlăturarea monarhiei si
Constitutiei – dintre Nicolae Petrascu, delegat din partea lui Horia
Sima cu reorganizarea în tară a Miscării Legionare, si autoritătile
de atunci, ca pact încheiat între comunisti si legionari pentru
instaurarea dictaturii comuniste! Si astăzi istoricii cunoscuti
pomenesc în unele articole această absurditate a sprijinului
legionar dat uneltelor diavolului. Oare dânsii n-au citit în Cartea
albă a Securitătii (vol. I si II) care au fost în realitate
“legăturile” dintre legionari si comunisti; n-au aflat de noaptea de
14/15 mai 1948, noaptea încercării comuniste de sugrumare din fasă a
rezistentei românesti? Acum le punem noi documentele la
dispozitie.
Cine si de ce nu iartă
Miscarea Legionară “a lui Horia Sima”?
Urmărind cu atentie filmul istoric derulat în sutele de pagini ale
lucrării Istoria loviturilor de stat din România – Cele trei
dictaturi de Alex Mihai Stoenescu, nu poti să nu fii izbit
de un fapt: dintre toti actorii prezenti în acest joc, autorul nu-i
prezintă pe fiecare cu cele bune si rele ale lor, afară de unul
singur: Horia Sima. Este declarat scurt si nedocumentat „omul lui
Moruzov” si nu a putut căpăta nici un alt calificativ decât acela de
„terorist”. Acuza se extinde si asupra celor condusi de el, după cât
se pare abuziv si necompetent. Insistenta cu care ne este prezentat
în mod atât de întunecat acest fost profesor de liceu m-a făcut să
intitulez părtile din lucrare care tratează despre Horia Sima si
Miscarea Legionară a fi o adevărată „obsesie legionară”.
Interpretari nemotivate ale
luptelor armate impotriva comunismului Astăzi, prin “document” se înteleg procesele verbale
de anchetă si din justitia de ieri, care, de fapt, constituie niste
însăilări de minciuni odioase, răspunzătoare de născocirea lor fiind
exclusiv securitatea. Pe lângă menirea lor de a conduce la obtinerea
unor condamnări samavolnice, rostul le era si de inducere în eroare a
viitorilor istorici (această ‘ante-scriere’ a istoriei reprezentând
ceva de tipul ‘spălării banilor’ în lumea mafiotă!). (...)
Care este rezultatul final al directivelor date aluziv
participantilor, în interventia mentionată? Să se adauge tuturor
murdăriilor azvârlite în ani asupra luptătorilor din munti si aceea că
au fost niste lasi amărâti, îngroziti de absenta de perspective ale
existentei lor! Adică nu niste luptători pentru libertatea si
dezrobirea Neamului si a Patriei, ci niste disperati...
"Sa nu ucizi!"
(fragment din volumul "Crestinismul Miscarii Legionare" de Flor
Strejnicu)
Daca nici una din insusirile ideologiei legionare nu
este recunoscuta de adversarii Miscarii, sunt speculate in schimb
accidentele care au survenit in viata acesteia, accidente provocate
direct sau indirect de cei ce ne acuza. Sintagma "cu crucea intr-o
mana si revolverul in cealalta" este adesea intalnita la denigratorii
nostri. Auzim azi poate mai mult ca oricand, despre "crimele" comise
de legionari, ni se aminteste de Nicolae Iorga, Armand Calinescu,
asasinatele de la Jilava, mortii din timpul "rebeliunii", fara sa se
faca cel mai mic efort in a patrunde contextul in care au avut loc
unele din aceste asasinate, sau (in cazul loviturii de stat a lui
Antonescu, "rebeliunea"), daca ele apartin legionarilor (numarul
legionarilor ucisi la "rebeliune" il intrece pe cel al evreilor),
adversarilor lor sau "scursorilor mahalalei".
TREI SIMBOLURI ALE ISTORIEI
NATIONALE
Trei echipe legionare de sacrificiu, actionand
voluntar, au pus capat la momentul oportun, unei racile vechi si
sugrumatoare a obiditului neam romanesc.
Realitatea celor trei momente cruciale in care s-a desfasurat, cu o
cutezanta fara de seaman, actiunea de pedepsire a Nicadorilor,
Decemvirilor si Razbunatorilor este o evidenta a raului din tara, cand
impotriva Neamului si a Miscarii Legionare s-au coalizat forte greu de
neutralizat, de combatut sau de pus la respect, prin mijloacele
corecte si demne, pe care Conducatorul Miscarii Legionare le practica.
4 scrisori legionare
de Sebastian Mocanu
Fragmente din replici adresate lui Gabriel Liiceanu,
M.S. Mihai I. si Corneliu Coposu in anul 1994.
Pedepsirea asasinilor
de Horia Sima
"Dar Dumnezeu vede si va rasplati!" Cu aceste cuvinte
isi incheie Capitanul "Insemnarile de la Jilava", iar intr-o notita
din ziua de 13 martie 1938, asadar cu o luna inainte de arestarea lui,
impartasea unui legionar ceea ce va veni. "Dupa fiecare rastignire,
urmeaza o Inviere; dupa fiecare Inviere, o cadere a judecatorilor
nedrepti".
Dupa doi ani de la uciderea Capitanului in Padurea Tancabesti, la 30
noiembrie 1938, profetia lui s-a adeverit: scoaterii la lumina a
osemintelor Capitanului din groapa de la Jilava, ceea ce echivaleaza
cu o Inviere, i-a urmat si caderea judecatorilor lui nedrepti. Prin
judecatorii nedrepti nu trebuie sa intelegem numai pe acei din
Tribunalul Militar, ci toate uneltele de care s-a folosit Carol pentru
a nimici Legiunea.
Un document al timpului si un
raspuns detractorilor Miscariide Horia Sima
Din continutul
acestei scrisori
se desprind cateva principii de doctrina legionara referitor la sensul
in care se realizeaza, in cazuri extrem de rare, un atentat din partea
membrilor miscarii, plecand de la motivarea lui si pana la consumarea
lui. Pedepsirea lui Armand Calinescu e un exemplu neintrecut si poate
unic in lume al unei raspunderi acceptate pana la ultimele ei
consecinte. Legionarul nu considera atentatul o arma de lupta.
Terorismul nu intra in doctrina noastra. Nu suntem partizanii
violentelor pentru a cuceri puterea. Miscarea e complet straina de
metodele sangvinare ale bolsevismului si organizatiile inrudite cu el.
(...)
Dar mai teribila decat moartea, era drumul pana la ea. Chinurile ce-i
asteptau pana ce li s-ar fi dat lovitura de gratie. Au fost supusi la
niste torturi groaznice. In fata acestei perspective inspaimantatoare,
daca nu voiau sa fuga, s-ar fi putut gandi la sinucidere. Raspundeau,
se predau, dar isi alegeau singuri moartea, fara a mai trece prin
strunga fioroaselor chinuri ale echipelor specializate. Au refuzat si
aceasta alternativa. Un legionar nu se sinucide. El moare crestin. Ei
se predau vii Domnului, asteptand cu seninatate sa se infrunte si cu
furia bestiilor dezlantuite. Nu stim daca au murit de glont sau
zdrobiti in batai.
Fara ura si partinire
(raspuns la scrisoarea deschisa a Federatiei Comunitatilor Evreiesti
din Romania din aprilie 2000)
Alarma comunitatii evreiesti este absolut nefondata, si
acuzatiile care sunt semnalate autoritatilor sunt fara obiect (de
altfel, se bazeaza pe informatii care au fost actuale in urma cu mai
bine de trei ani, cele mai noi fiind din anul 1999; deci nu mai au
nici o relevanta in stapanirea situatiei operative la nivelul
serviciilor romanesti de informatii, care au a se ocupa de obiective
mult mai importante pentru statul romanesc).
Momentul istoric si conjunctura in care se afla lumea romaneasca, ar
trebui sa impuna comunitatii evreiesti din Romania o revizuire
radicala a atitudinii fata de Legiune. Odata ce Legiunea n-a initiat
nici un atac impotriva evreilor si exista atatea manifestari ale ei
din care rezulta ca nu respinge, nici macar din principiu, o
convietuire pasnica cu cei de alt neam, nu are nici un fel de
justificare orice actiune care ar alimenta ideea existentei unei false
situatii conflictuale dintre Miscarea Legionara si evrei.
Atitudinea legionarilor
fata de evrei(fragment din volumul "Crestinismul
Miscarii Legionare" de Flor Strejnicu)
A-ti ajuta aproapele este mult mai mult decat un
"comandament" crestin. Pentru ca cel ce-si ajuta aproapele, in afara
faptului ca Ii este placut lui Dumnezeu, este placut si oamenilor
indiferent carui cult, carei ideologii ii apartine cel ajutat.
"Ajutorul aproapelui" exclude "intoleranta", inlatura "xenofobia" cu
toate variantele ei etnice ("antisemitismul" de care se face atata
caz) sau religioase. Cel ce practica "ajutorarea aproapelui", oricat
ar dori dusmanul acestuia sa-l denigreze uzitand de prea cunoscutele
calomnii mai sus enumerate ("intolerant", "antisemit", "rasist",
"xenofob", etc), este dezarmat in fata purtarii crestine a
"denigratului", acuzatorul cazand in derizoriu.
Asupra comportamentului negativ al legionarilor fata de evrei, s-a
fabulat si se continua aceeasi marsava atitudine atat din partea unor
cercuri sioniste, precum si a unor rau-voitori sau neinformati dintre
romani, cu toata documentarea concludenta pusa la indemana
colportorilor de minciuni, constand din declaratii, fapte istorice,
realitatile de necontestat, conferinte si articole din revistele
legionare, etc.
Decizia Tribunalului de la Nürnberg(fragment din volumul "Miscarea Legionara si evreii", de
Flor Strejnicu)
Tribunalul de la Nürnberg, format din judecatori ai
tarilor invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial (americani,
rusi, englezi, francezi), inca din perioada de instructie a
procesului, a eliminat orice acuza (crima de razboi, genocid,
antisemitism, xenofobie) dorite a fi puse in seama Miscarii Legionare.
“Bogatele” dosare masluite de comunisti, ca si de evrei, au cazut rand
pe rand in fata adevarului. Impreuna cu o alta miscare de dreapta din
Bulgaria, Miscarea Legionara s-a aflat in afara oricarei acuzatii.
Singurul document al Miscarii Legionare a fost un Memoriu al
Guvernului Roman in exil de la Viena, prezentat de Mihail Fotin
Enescu, in calitate de delegat al acestuia, Tribunalului de la
Nürnberg.
Responsabilitatea
violentelor antisemite din Romania anului 1941
Cu toate ca la data pogromului de la Iasi din iunie
1941 Miscarea Legionara se afla în plina prigoana antonesciana,
membrii acesteia aflându-se fie în afara tarii, fie în temnite, s-a
încercat de catre aproape toata lumea aruncarea responsabilitatii
acestor fapte oribile si asupra ei. Atât evreii, cât si Antonescu, dar
chiar si comunistii au avut tot interesul sa mai arunce înca odata cu
noroi în Miscare, pentru a o compromite în fata istoriei. Se pot
distinge aici doua tipuri de responsabilitati: una efectiva, de
implicare directa a Miscarii în acest pogrom, dar si una morala,
Legiunii imputându-i-se crearea si întretinerea de-a lungul anilor
unei atmosfere de ostilitate fata de evrei. Respingem cu hotarâre atât
ambele capete de acuzare aduse împotriva Legiunii, cât si
culpabilizarea poporului român care s-ar face astfel vinovat pentru
posteritate de crime antisemite. Nu se poate compara holocaustul
antievreiesc comis de regimul nazist la scara continentala (care a
inclus si zona Ardealului de Nord cedata Ungariei în 1940) cu unele
fapte petrecute pe plan local în România, numai în partea de rasarit a
tarii, si numai în contextul starii de razboi împotriva armatelor
bolsevice.
Vasile Posteuca -scrisoare catre un
rabin
Atunci nu am inteles ce avea ministrul de interne
Rioseanu, care nu era deloc legionar, ci mason, prieten cu Ica
Antonescu si mare anglofil, chiar agent al Intelligence Service-ului
in Balcani, ce avea el, zic, cu pradaciunile si focurile din Dudesti.
Pe urma insa, am inteles. Antonescu voia cu orice pret compromiterea
legionarilor. Cu ce puteau ei fi compromisi? De buna seama cu
pradaciuni, cu focuri, cu ucideri de evrei.
HORIA SIMA - COMANDANTULde Pr. Liviu Brânzas
Despre ce distrugere a Miscarii Legionare se poate
vorbi, daca in timpul cat a fost Horia Sima in fruntea Legiunii s-au
format si afirmat asemenea valori legionare? Acei tineri superbi,
dintre care o parte si-au gasit sfarsitul in temnitele comuniste,
ramanand pana la moarte sub ascultarea lui Horia Sima, ridica glasul
din adancul mormintelor fara cruce si striga tuturor detractorilor: nu
va mai straduiti cu puterile voastre de pigmei sa doborati pe cel de
nebiruit! Noi l-am iubit si l-am urmat pentru ca ne-am regasit in el:
in scrisul lui, in faptele lui, in ravna lui de a ridica Miscarea
Legionara, in chemarea lui la jertfa! La voi nu am gasit decat orgoliu
ranit, ura neputincioasa, fuga de sacrificiu, actiune denigratoare,
dusa cu perseverenta spiritelor malefice pana dincolo de orice ratiune
si omenie si care, in final, nu a avut alta consecinta decat
imbogatirea cu noi arme a perfidului arsenal antilegionar. Cat de mult
bucura pe dusmani sansa de a gasi aliati in chiar sanul Legiunii! Si
va rugam sa nu mai plangeti cu lacrimi de crocodil suferintele
indurate de noi in temnite si munti, pentru a scoate din acestea o
vinovatie a Comandantului Horia Sima. In duhul Capitanului si al lui
Mota, noi insine ne-am oferit voluntar jertfei. De aceea compasiunea
voastra o respingem ca pe o imensa ofensa!
CARTEA
PARINTELUI PALAGHITA - O ANALIZA SI UN RASPUNSde Gh.
Costea
Partea principală a lucrării se ocupă de Comandant. Nu
putem vorbi de o prezentare critică a activitătilor lui. Termenul e
prea onorabil. Orice critică, a oricărei activităti omenesti presupune
un minimum de obiectivitate si de simt de discernământ. Intreaga
lucrare este o sistematică desfigurare a tuturor actelor
Comandantului. E unicul punct în care Palaghită e de acord cu el
însusi. De la această regulă nu se abate niciodată. Parcă îl văd pe
părintele Palaghită, în timpul când scria cartea, cum se căznea să
potrivească toate lucrurile, să le aranjeze, să le aducă din condei în
asa fel încât să iasă prost pentru Comandant. In privinta asta,
părintele manifestă o consecventă de fier. Nici o concesie
Comandantului, nici chiar atunci când binefacerile actiunilor lui erau
evidente.
COMANDANT AL LEGIUNII SI SOLDAT
de Mircea Nicolau
Le-a fost dat celor ce au cârmuit Miscarea Legionara,
începând cu Corneliu Zelea Codreanu si continuând cu Horia Sima, sa
fie înca de la începutul activitatii lor obiectul unor înversunate si
nedrepte atacuri. Curios este însa ca de câtiva ani strategia
adversarilor Miscarii abunda în elogii la adresa lui Corneliu Codreanu
si, prin contrast, încearca sa-l minimalizeze pe Horia Sima printr-o
continua comparatie între acesta si înaintasul sau.
POZITIE PERSONALA IN ACTUL IMPACARII
de Virgil Maxim (cosemnata si de alti legionari prahoveni)
Toata actiunea impotriva hoardelor bolsevice
cotropitoare a fost initiata, organizata si efectuata de Horia Sima si
de cei ce au inteles sa moara pentru a mentine treaza in constiinta
neamului nostru si a lumii intregi ideea de jertfa pentru Adevarul
dumnezeiesc si national. In timp ce disidentii isi faceau afacerile
lor politice de discreditare, punandu-se la dispozitia vrajmasilor,
Horia Sima si noi toti din tara suportam consecintele acestui joc
murdar.
La Pitesti, la Gherla, la Targsor, la Canal, la Aiud, in munti,
pretutindeni in inchisorile si lagarele de munca fortata din tara,
legionarii loviti si ucisi erau cei care se mentineau in linia de
ascultare fata de Horia Sima. Pe Horia Sima voiau sa-l distruga
adversarii. de el voiau sa ne desolidarizam, de el, atat ca persoana,
cat si de activitatea lui, stiind ca in acest fel unitatea de lupta va
fi anihilata. Iar acesti disidenti luau parte la aceasta actiune
direct si indirect, alaturandu-se dusmanului.
Ne-au durut mult loviturile dusmanilor, dar ne-au sfasiat inima
cutitele infipte pe la spate ale fostilor frati de credinta. Acum
acestia vin fara nici o remuscare, ca si cum ei ar avea dreptul sa
judece, sa condamne si sa re-edifice Legiunea. Ei bine, nu putem
ingadui asa ceva! Ar insemna sa abdicam de la apararea Adevarului.
OFENSIVA DISIDENTILOR
de Horia Sima
Exista disidente sterile si disidente creatoare. Cand
cineva iese de sub o conducere, automat contracteaza obligatia de a
demonstra prin propria lui vrednicie cat de just a procedat. Poti
parasi un sef, dar idealurile de lupta nu le poti parasi. Aceste
idealuri trebuie sa ti le insusesti si sa le duci la realizare cu si
mai mare elan. (...) Ei n-au incins o lupta pentru idealurile
miscarii, ci o lupta pentru a-l combate pe Horia Sima si pe toti acei
care il urmau. Toata viata lor disidentii n-au facut altceva decat sa
stea la panda pentru a pune piedici acelora care voiau sa faca ceva.
Toata viata lor n-au facut altceva decat sa stea la panda pentru a
descoperi in grupul celor ramasi leali noi infirmi sufletesti, noi
debili, noi nemultumiti, pe care sa-i poata apoi atrage in jocul lor
steril.
COMUNICARE - Mircea
Dimitriu
Dupa ruptura din 1953, [dizidentii] au gasit, in
sfarsit, motivul principal pentru care parasisera cu 8 ani mai inainte
Miscarea Legionara si, intariti de unele noi iesiri din Miscarea
Legionara, au lansat o campanie furibunda si penibila impotriva
Miscarii Legionare si Sefului ei, campanie care nu a incetat nici dupa
moartea acestuia, incercand sa ne convinga astfel ca unicul motiv al
plecarii lor din Miscarea Legionara a fost persoana lui Horia Sima.
