Miscarea Legionara si unitatea europeana

fragment din volumul "Menirea nationalismului" de Horia Sima,

Editura Miscarii Legionare, Madrid 1951

Solutiile care cauta sa rezolve problema maselor, fara participarea natiunii, sunt cele mai frecvente si mai aplaudate astazi. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, nationalismul n-a iesit numai infrant pe plan politic. A fost surghiunuit si pe planul gandirii teoretice. S-a creat prejudecata ca aceasta conceptie e definitiv scoasa din circulatie. A evita nationalismul inseamna a evita natiunea, a nu lua act de realitatea primara a istoriei, de substratul care sustine intregul proces al creatiei umane.

Socialismul si statul european supranational – doua mari conceptii care isi disputa astazi favoarea opiniei publice – sunt proiecte de planificare umana. Ele tind sa stearga si diversitatea etnica a maselor, care e sursa insasi a posibilitatilor lor de reinnoire. Nu intelegem ce ridicare a nivelului lor spiritual poate sa urmeze cand masele nationale vor fi devorate de un bloc inform de 400-500 milioane de suflete? Nu vedem cum omul mijlociu, caracteristic masei, isi va reface fiinta interioara cand va fi smuls din cadrul natiunii lui si varsat intr-o gloata fara nume. Dimpotriva, azvarlirea lui intr-un spatiu social nedefinit il va deposeda de toate punctele de sprijin ale constiintei sale.

Chiar si ideea libertatii personale, considerata si de Tocqueville ca singura garantie contra nivelarii totale a societatii, nu poate schimba sensibil infatisarea brutala a maselor, daca nu se asociaza cu nationalismul. Suportul libertatii este creatia. Daca omul n-ar fi inzestrat cu impuls creator, sau daca acest impuls se atrofiaza prin teroare, atunci nici nu s-ar zbate sa-si castige libertatea exterioara. Aceasta inseamna ca nu-i destul sa cream si sa mentinem climatul libertatii politice, daca nu cream concomitent si un climat al creatiei. Libertatea exterioara, in sine, ramane un mare semn de intrebare, cel mult o conditie favorabila, daca nu e intovarasita de libertatea interioara, daca individul nu e indrumat sa umple cadrul social al libertatii cu rodnicia persoanei sale.

Din discutiile acestea s-ar putea trage concluzia ca noi am vedea in miscarile de federalizare ale Europei o primejdie. Noi nu combatem ideea unei atari Uniuni. Omenirea va face un pas hotarator inainte, in ziua in care natiunile vor inceta sa se sfasie intre ele si isi vor cheltui toate energiile lor in sens constructiv.

Criteriul fundamental care trebuie sa indrume miscarile federaliste, dupa propria lor marturisire, este respectul integritatii si trebuintelor specifice fiecarei natiuni. O federatie de state europene nu se poate face cu scopul de a zdruncina temeliile de viata ale natiunilor, ci pentru a le feri de primejdiile mortale care le ameninta din cauza mijloacelor ultra-destructive cu care se poarta razboaiele astazi.

Daca miscarea federalista urmareste constituirea de jos in sus a Europei viitoare, pe baza adeziunii libere a fiecarei natiuni, atunci e de neinteles cum de s-au putut naste in sanul ei directii care sa tagaduiasca acest principiu, care tind sa sacrifice realitatea nationala, ingloband-o unor scheme fara viata. Una din aceste idei, lipsita de continut real, este ca Europa de maine ar putea fi cladita dupa modelul Statelor Unite. (…) In Europa trebuie sa se procedeze mai degraba empiric, de la caz la caz, evitandu-se formulele de imprumut sau prea generale.

O Europa care s-ar federaliza in graba unui entuziasm de moment, fara a tine seama de efervescenta continua a spiritului national, s-ar dezmembra tot atat de repede.

Nationalismul restabileste si in domeniul federalismului intelegerea clara a lucrurilor. El dispune de doua mari posibilitati de actiune: pe de-o parte, conserva si intareste caracterul national, fiinta intima a popoarelor, pe de alta parte, creaza un climat de comuniune intre natiuni. Acest spirit de fraternizare face posibila uniunea statelor nationale si garanteaza viabilitatea noii asezari. Nationalismul pregateste, in mentalitatea popoarelor, ceea ce federalismul isi propune sa infaptuiasca. De pe plan national, pe planul international, tranzitia se face fara dificultati, caci proiectia spirituala a natiunilor clarifica si raporturile lor reciproce. O natiune, care a ajuns intr-o faza iluminata a istoriei sale, vede in existenta fiecarui popor un miracol si considera creatiile popoarelor un dar divin, de care trebuie sa se bucure intreaga omenire.

Horia Sima - "Menirea nationalismului"

[Acasa] [Inapoi] [Contact]