
(c) Fundatia "George Manu", 2001-
|
Batranii nostri
Ii vedem trecand printre noi, cu pasul greoi, leganat, parca cumpanind cu
tot trupul lor vremurile prin care-au fost si intelegerea rosturilor lor.
Merg incet prin multimea grabita, unii inca zvelti, altii garboviti,
ducandu-si insa cu totii demnitatea, adunata parca toata in cate-o
neinsemnata insigna prinsa pe reverul hainei, care ne-aminteste noua ca ei
inca mai sunt veterani de razboi sau aparatori ai Crucii.
Uneori ii inghiontim alergand, alteori ne lovim de-a dreptul in incetineala
lor, si le aruncam priviri mustratoare, nervosi ca ne-ncurca. Dar ei trec cu
incapatanare mai departe, isi fac cu greu drum prin grava noastra zilnica,
si privesc drept inainte, parca urmarindu-si consecventi crezul de-o viata,
destinul asumat, nascut din dragostea dureroasa de tara aceasta, parca
urmarindu-si, cu incrancenare, un vis entuziast din tineretea lor
luptatoare.
Trec batranii legionari prin multime, prin aglomeratia strazii, pe sub
cerurile sumbre ale oraselor noastre, cuminti, nebagati in seama, ducandu-si
in cate-o servieta atarnanda marturiile scrise ale unei lupte de-o viata.
Pana-n ultima zi a trecerii lor printre noi, nu vor renunta sa mai scrie
cate-o carte, sa mai tina cate-o conferinta, sa ne mai povesteasca noua,
celor ce vrem sa-i ascultam, intamplari de demult, si sa-i intelegem.
Poate nu suntem de fiecare data de acord cu ei, poate ni se par uneori cam
naivi, poate senili alteori, poate-i consideram, in sinea noastra, tristi
cavaleri ai unei cauze pierdute. Dar le respectam indarjirea si le
recunoastem vointa cu care-si duc misiunea pana la
capat, ca sa ne lase noua mostenire-un vis frumos.
Si, dragi batrani, dupa ce Marea Trecere de care fiecare sunteti datori se
va fi-mplinit, intru voia Celui de Sus, cantarindu-ne singuratatea, inarmati
cu amintirea voastra, noi, cei tineri, vom rosti, la sfanta chemare, in
numele vostru: "PREZENT!". Si vom porni, in rand cu voi, spre marea
biruinta.
Curaj, dragii nostri batrani neinfricati, fiii vostri nu va vor uita urmele!
Vasile Dan Cordun
|