
(c) Fundatia "George Manu", 2001-
|
Constantin Noica
10.001
Legiunea surprinde.
Prevestitorii de rele – politicieni, oameni de afaceri, inteleptii de
profesie sau instrainatii pur si simplu – vesteau, parca, un alt soi de
inceput. Oamenii cumsecade, nadajduind in gesturi teatrale din partea
Legiunii, ne vesteau si ei un alt inceput. Si unii si altii se pot mira
astazi.
Ii asiguram ca au sa se mire si maine. E in destinul organismelor vii sa se
nedumereasca. O masina nu te surprinde. Un partid politic mort nu te
surprinde.
Inchipuiti-va ca ar fi guvernat liberalii: cine n-ar fi stiut dinainte
totul, chiar – sau mai ales – afacerile ce se vor intreprinde?
Capitanul surprindea. A
fost una din cele mai mari victorii asupra adversarilor sai – care nu erau
nici putini, nici prosti – de a face exact lucrul la care nu se asteptau.
Cine ar fi crezut ca, dupa alegerile din 1937, Legiunea nu va da lupta?
Capitanul n-a grabit-o. Simtea, poate, ca – in Romania aceasta care intelege
cu intarziere – lumea pastreaza un rest de incredere in ceilalti si o
rezerva fata de Legiune. A trebuit ca ceilalti, cu Rege cu tot, sa le arate
pana la capat ce pot si ce nu pot. A trebuit ca Legiunea sa le arate ca
poate indura totul. Una din atitudinile cele mai surprinzatoare adoptate de
Capitan a fost cea folosita in lupta electorala.
Propaganda se
face de obicei in judetele unde te simti slab.
Capitanul o facea mai ales
in judetele unde Legiunea era tare. De ce? Pentru ca puterea iradiaza. Si cu
cat o adancesti mai mult, cu atat iradiaza mai bine. Victoria nu se
cucereste in suprafata. Ci in adancime.
Daca lumea romaneasca
ar cunoaste mai bine Miscarea Legionara, daca ar citi cartile capeteniilor,
circularile din trecut si mai ales acea extraordinara Carticica a Sefului de
Cuib, ar intelege mai mult din ce se intampla azi. S-ar mira inca, uneori.
Dar ar sfarsi prin a intelege.
Aproape toata lumea se
intreaba: ce face Miscarea Legionara in cutare problema? Ce program are
pentru cutare sector? Cum va reforma Academia Romana? Dar ce are Legiunea cu
Academia Romana? O miscare izvorata din strafundurile romanesti curge in
albia ei. Daca apele se vor umfla – si vor trebui pana la urma sa se umfle –
atunci ele se vor revarsa peste intreaga intindere a vietii publice. Pana
atunci ele isi vor adanci propria lor albie. O miscare vie nu se anemiaza
raspandindu-si peste tot puterea creatoare. Ci facand mai creator aceea ce
s-a dovedit odata viu. Asa cum, in actiunea electorala, Capitanul intarea
aceea ce era tare, asa trebuie sa se astepte oricine sa faca si pe viitor
Legiunea.
Unde a reusit ea pana
acum? In crearea altui tip de om. Ce e firesc sa intreprinda acum, cand are
mijloacele legale s-o faca? Sa adanceasca si apoi sa extinda, potrivit cu
mijloacele ce-i stau la indemana, tipul de om creat. Dar, oricat de
fierbinte ar fi gandul conducatorilor de a vedea toata Romania
legionarizata, aceasta nu se poate intampla de la o zi la alta. Iar pentru
ca inauntrul Legiunii educatia s-a facut prin elite, lumea romaneasca
urmeaza a fi si ea transformata prin influenta elitelor legionare existente
sau in curs de constituire inauntrul ei.
Si ma gandesc la aceea,
fara seaman in viata noastra publica, scoala de elite, care trebuia sa fie
si probabil va fi Corpul Mota-Marin. Elitele care urmeaza a se ridica
inauntrul ei vor trebui sa fie atat de pure, incat Capitanul a ordonat ca
numarul membrilor sa nu treaca de 10.000. "Sa traiesti dupa tipul de viata
si sa mori dupa tipul de moarte al lui Mota". Cum ar putea fi mai mult de
zece mii de oameni din acestia?
Dar stiti ceva? Sa
visam ca lucrul e cu putinta. Sa lucram fiecare dintre noi, ca si cum lucrul
ar fi cu putinta. Si sa ne inchipuim al zece mii unulea, intr-o tara unde
Cel mai bun dintre noi a nadajduit sa numere doar zece mii.
(Buna Vestire, 1940)
Fata de corifeii
generatiei lui, care se integrasera in Legiune pe la mijlocul deceniului al
patrulea, Constantin Noica se apropie si intra in Legiunea abia dupa
asasinarea Capitanului. Considera ca o formatie spirituala, a carei
culminatie a fost jertfa creatorului ei, te obliga sa faci parte din ea,
aceasta fiind o conditie a plenitudinii tale launtrice. Si, Constantin
Noica, ceva mai tarziu, a devenit legionar.
|