Mircea Eliade

De ce cred in biruinta Miscarii Legionare

("Buna Vestire", anul I, nr.244, din 17 decembrie 1937)

Dl. Mircea Eliade, membru al Societatii Scriitorilor Romani, a binevoit sa ne raspunda
urmatoarele la ancheta ziarului nostru: "De ce cred in biruinta Miscarii Legionare":

"Cred in destinul neamului romanesc - de aceea cred in biruinta Miscarii Legionare. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, in toate nivelurile realitatii, nu poate naufragia la periferia istoriei, intr-o democratie balcanizata si intr-o catastrofa civila. Putine neamuri europene au fost inzestrate de Dumnezeu cu atatea virtuti ca neamul romanesc. Unitatea lingvistica este aproape un miracol (limba romana este singura limba romanica fara dialecte). Romanii au fost cei mai buni creatori de State din Sud-Estul Europei. Puterea de creatie spirituala a neamului nostru sta marturie in folclor, in arta populara, in sensibilitatea religioasa. Un neam harazit cu atatea virtuti - biologice, civile, spirituale - poate el pieri fara sa-si fi implinit marea sa misiune istorica? Poate neamul romanesc sa-si sfarseasca viata in cea mai trista descompunere pe care ar cunoaste-o istoria, suparat de mizerie si sifilis, cotropit de evrei si sfartecat de streini, demoralizat, tradat, vandut pentru cateva sute de milioane de lei? Oricat de mare ar fi vina parintilor nostri, pedeapsa ar fi prea neinduplecata. Nu pot crede ca neamul romanesc a rezistat o mie de ani, cu arma in mana, ca sa piara ca un las, astazi, imbatat de vorbe si alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat de tradare. Cine nu se indoieste de destinul neamului nostru nu se poate indoi de biruinta Miscarii Legionare. Cred in aceasta biruinta, pentru ca, inainte de toate, cred in biruinta duhului crestin. O miscare izvorata si alimentata de spiritualitatea crestina, o revolutie spirituala care lupta, in primul rand, impotriva pacatului si nevredniciei, nu este o miscare politica. Ea este o revolutie crestina. Cuvantul Mantuitorului a fost inteles si trait in felurite chipuri, de catre toate neamurile crestine, de-a lungul istoriei. Dar niciodata un neam intreg n-a trait o revolutie crestina cu toata fiinta sa; niciodata cuvantul Mantuitorului n-a fost inteles ca o revolutie a fortelor sufletesti impotriva pacatelor slabiciunii carnii; niciodata un neam intreg nu si-a ales ca ideal de viata calugaria si ca mireasa - moartea. Astazi, lumea intreaga sta sub semnul revolutiei. Dar, in timp ce alte popoare traiesc aceasta revolutie in numele luptei de clasa si al primatului economic(comunismul) sau al Statului(fascismul), ori al rasei(hitlerismul) - Miscarea Legionara s-a nascut sub semnul Arhanghelului Mihail si va birui prin harul dumnezeiesc.

De aceea, in timp ce toate revolutiile contemporane sunt politice, revolutia legionara este spirituala si crestina. In timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de catre o clasa sociala sau de catre un om - revolutia legionara are drept tinta suprema mantuirea neamului, impacarea neamului romanesc cu Dumnezeu, cum a spus Capitanul.

De aceea, sensul Miscarii Legionare se deosebeste de tot ce s-a facut pana astazi in istorie si biruinta legionara va aduce dupa sine nu numai restaurarea virtutilor neamului nostru, o Romanie vrednica, demna si puternica - ci va crea un om nou, corespunzator unui nou tip de viata europeana. Omul nou nu s-a nascut niciodata dintr-o miscare politica - ci intotdeauna dintr-o revolutie spirituala, dintr-o vasta prefacere launtrica. Asa s-a nascut omul nou al Crestinismului, al Renasterii etc. - dintr-un desavarsit primat al spiritului impotriva temporalului, dintr-o biruinta a duhului impotriva carnii. Omul nou se naste printr-o adevarata traire si fructificare a libertatii. Cred in biruinta Miscarii Legionare pentru ca cred in libertate, in puterea sufleteasca impotriva determinismului biologic si economic.

Cei care vin in Legiune vin pentru ca se simt liberi. Instinctele lor de conservare, lasitatile care zac in sufletul fiecaruia, frica - toate acestea sunt infranate. Legionarul nu mai e robul determinismului si al instinctelor biologice. El stie ca <<n-are nici un sens>>, ca <<n-are nimic de castigat>> integrandu-se in Legiune. Dimpotriva, stie ca va fi lovit in <<interesele>> lui, ca viata va fi mai grea, ca poate va intra in temnite sau poate va da piept chiar cu moartea. Toate <<interesele>> si instinctele acestea, care <<determina>> viata fiecarui om, sunt infranate prin marele gest de libertate al aderarii la Miscarea Legionara. Se poate spune, fara urma de paradox, ca singurii oameni care cunosc si traiesc libertatea sunt astazi, in Romania, legionarii.

Cei care nu cunosc Legiunea, ca si cei care lupta impotriva ei, continua sa vorbeasca despre <<dictatura>> si se mira ca tinerii intelectuali adera cu atata spontaneitate la o miscare <<fascista>>, in care <<personalitatea>> este strivita si libertatea - suprimata. Am avut prilejul sa ma ocup altadata de subita admiratie a oamenilor nostri politici pentru <<personalitate>>, de teama lor ca in Romania nu se vor mai putea ridica <<personalitatile>>. Ii intrebam atunci cate <<personalitati>> a creat regimul libertatii democratice. Unde sunt? Care sunt? Si mai intrebam ce-au facut politicienii nostri pentru oamenii cu adevarat <<personalitate>> care au iesit la lumina prin munca, geniul sau talentul lor si au fost osanditi la o viata de mediocritate si jertfa. Ce-au facut politicienii nostri, din toate partidele, pentru un Lucian Blaga, un Aron Cotrus, un Camil Petrescu, un Perpessicius si altii? Ce-au facut politicienii pentru generatia tanara de carturari, artisti, tehnicieni si ganditori? Care este tanarul cu <<personalitate>> pe care l-a descoperit vreun partid politic si l-a pus la locul pe care-l merita, i-a dat putinta sa-si fructifice inteligenta sau talentul pentru binele obstesc? Eu stiu ca au fost <<descoperiti>> o suma de afaceristi precoci, secretari <<inteligenti>> si lichele domestice, cu care s-au <<intinerit>> cadrele partidelor. Apologetii acestia de ultima ora ai <<personalitatii>> sunt tot atat de ridicoli pe cat sunt de ipocriti. Le aminteam cu alt prilej ca, in cele mai disciplinate si mai severe ordine calugaresti catolice, s-au putut inalta totusi destule personalitati.

Un Thomas din Aquino nu seamana cu un Francis din Assisi, un Bonaventura cu un Francois de Salle. Personalitatea creste si rodeste pretutindeni si, cu cat e mai severa disciplina, cu atat <<personalitatea>> se defineste mai precis. Disciplina nu e totuna cu <<dictatura>>, cum lasa a se-ntelege ponegritorii Legiunii. Disciplina creste si promoveaza personalitatile - pentru ca orice act de ascultare poate fi un act de comanda asupra ta insuti, asupra vietii biologice, care incearca sa te mentina in evaziv, in comoditate, in caldicel. Disciplina te intareste pe tine, iti faureste personalitatea. De aceea, cavalerii medievali si feudali au fost atat de liberi si de darji; pentru ca jurasera credinta( <<Fides>>, <<Trust>>, <<Treve>>) unui sef…Cred in biruinta Miscarii Legionare pentru ca cred in dragoste. Dragostea singura preface bestia in om, inlocuind instinctele prin libertate. <<Dillige et quod vis fac>>, spunea Fericitul Augustin: <<Iubeste si fa ce vrei!>>. Cel care iubeste cu adevarat e liber. Dar dragostea transfigureaza pe om si libertatea pe care si-o dobandeste insul iubind nu va stanjeni pe nimeni, nu va face sa sufere pe nimeni. Legionarii nu sunt numai camarazi, sunt frati. Si este atat de puternic valul de dragoste pe care il duc pretutindeni cu ei legionarii incat, daca n-ar fi decat el singur, si tot ar trebui sa nadajduim in invierea neamului romanesc, adica in biruinta Miscarii Legionare. Cred in destinul neamului nostru; cred in revolutia crestina a omului nou; cred in libertate, in personalitate si in dragoste. De aceea cred in biruinta Miscarii Legionare, intr-o Romanie mandra si puternica, intr-un stil nou de viata, care va transforma in valori spirituale de universala circulatie bogatiile sufletului romanesc".

[Acasa] [Inapoi] [Contact]